DECIZIE nr. 497 din 8 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 mai 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 iunie 2006 şi apoi, având în vedere imposibilitatea întrunirii completului, pentru data de 8 iunie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România. Excepţia a fost ridicată de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în cadrul recursului prin care se solicită modificarea în parte a unei sentinţe civile, în sensul obligării Băncii Naţionale a României la plata contravalorii bijuteriilor şi monedelor confiscate abuziv.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:– art. 14 lit. c) din ordonanţă instituie monopolul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor asupra efectuării expertizelor judiciare privind metale şi pietre preţioase, ceea ce încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitor la garantarea unui proces echitabil, "în sensul că reclamantul într-un proces de revendicare a unor obiecte de aur, care doreşte să evalueze despăgubirile, nu poate să beneficieze de un expert independent, persoană privată, ci este obligat să apeleze la o singură instituţie şi aceea de stat". Mai mult, această instituţie nu "ţine seama de necesitatea stabilirii valorii reale a obiectelor expertizate", ci calculează doar "valoarea gramului de aur fin, după singurul criteriu al cantităţii". Consideră că este încălcat şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalităţii părţilor în faţa legii, întrucât în proces statul este reprezentat de Banca Naţională a României, aşadar "nu un expert imparţial". Acelaşi principiu este încălcat şi prin faptul că Ministerul Finanţelor Publice, care este persoană interesată, fiind plătitorul despăgubirilor, precum şi Banca Naţională a României stabilesc normele interne de funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi tarifele practicate de aceasta;– art. 26 alin. (2) din ordonanţă, potrivit căruia pentru metalele şi pietrele preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc în natură, se acordă despăgubiri în limitele şi condiţiile stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţională a României, este contrar, în ordinea invocării lor, art. 108 alin. (2), art. 115 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie. Astfel, încălcarea art. 108 alin. (2) constă în aceea că, "permiţând Guvernului să legifereze în domeniu, prin stabilirea «condiţiilor şi limitelor» despăgubirilor", Parlamentul "a făcut posibilă adoptarea unor norme metodologice care nu se limitează la organizarea executării legii, ci legiferează ele însele". Art. 115 alin. (1) şi (2) este încălcat, întrucât "s-a dat, în mod efectiv, dar în afara procedurii constituţionale, «delegare legislativă» Guvernului de a legifera pe cale de hotărâre (nu de ordonanţă )" condiţiile şi limitele despăgubirii. Art. 44 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate şi dreptul la justă despăgubire în cazul exproprierilor, a fost încălcat pentru că "în cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismatică sau artistică, nu există nici o justificare rezonabilă pentru acordarea de despăgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscă să fie mult inferioare valorii reale a obiectelor".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arată că prevederile art. 14 din ordonanţă nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "efectuarea expertizelor de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor creează premisele respectării egalităţii tuturor cetăţenilor", iar faptul că aceasta este autoritate de stat nu aduce atingere "obiectivităţii expertizelor şi nici nu afectează dreptul la un proces echitabil". Neîntemeiată este şi susţinerea privind încălcarea art. 44 din Constituţie, întrucât legiuitorul a prevăzut că se acordă despăgubiri doar în situaţia inexistenţei în natură a obiectelor din metale sau din pietre preţioase şi în legătură cu care o eventuală expertizare pentru stabilirea valorii artistice sau numismatice s-ar putea efectua numai ipotetic, cu posibilitatea unor evaluări eronate, subiective şi fără suport material.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din ordonanţa criticată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la înţelesul noţiunii de "organizare a legii" din cuprinsul art. 108 alin. (2) din Constituţie, precum şi respectarea celorlalte dispoziţii din Constituţie invocate ca fiind încălcate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că art. 14 lit. d) din ordonanţa de urgenţă criticată nu contravine art. 16 şi 21 din Constituţie, el aplicându-se "tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare", cu respectarea judecării cauzei într-un termen rezonabil. Consideră că nici art. 26 alin. (2) nu este contrar prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 14 lit. d) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004. Autorul excepţiei a invocat, prin notele scrise formulate în susţinerea acesteia, neconstituţionalitatea „art. 14 lit. d)”, deşi atât cauza în care excepţia a fost ridicată, cât şi textul de lege redat şi motivările formulate privesc „lit. c)” din ordonanţă, astfel că aceste din urmă dispoziţii urmează a fi supuse controlului Curţii Constituţionale.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 14 lit. c): "În desfăşurarea activităţii sale Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este singura instituţie în măsură ca, pe teritoriul României: […] c) să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase, dispuse de instanţele de judecată şi de notariatele publice, la solicitarea organelor de urmărire penală, a organelor vamale sau a organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi la cererea persoanelor fizice şi juridice;",– Art. 26 alin. (2): "În cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind topite sau valorificate, se vor acorda despăgubiri în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţională a României."Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 108 alin. (2) care prevede că hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, art. 115 alin. (1) şi (2) referitoare la delegarea legislativă şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. În legătură cu prevederile art. 14 lit. c) din ordonanţa de urgenţă criticată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin acestea se instituie monopolul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor asupra efectuării expertizelor judiciare privind metale şi pietre preţioase; nu se "ţine seama de necesitatea stabilirii valorii reale a obiectelor expertizate", ci se calculează doar "valoarea gramului de aur fin, după singurul criteriu al cantităţii". Se consideră că astfel sunt încălcate prevederile constituţionale ale: art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, "în sensul că reclamantul într-un proces de revendicare a unor obiecte de aur, care doreşte să evalueze despăgubirile, nu poate să beneficieze de un expert independent, persoană privată, ci este obligat să apeleze la o singură instituţie şi aceea de stat"; ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii părţilor în faţa legii, întrucât în proces statul este reprezentat de Banca Naţională a Românei, "deci nu un expert imparţial", balanţa fiind "înclinată dintru început în favoarea statului", precum şi prin faptul că Ministerul Finanţelor Publice, care este persoană interesată, fiind plătitorul despăgubirilor, şi Banca Naţională a României stabilesc normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.Cu privire la invocarea încălcării art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", urmează a se constată că dreptul la un proces echitabil, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa unui tribunal pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. Or, art. 14 lit. c) din ordonanţă nu cuprinde nicio dispoziţie din care să rezulte încălcarea acestui drept. În realitate, criticile formulate în motivarea acestei susţineri reflectă nemulţumirea autorului excepţiei de a nu putea să se adreseze unui expert independent, imparţial, în vederea evaluării obiectelor de aur pentru care trebuie să primească despăgubiri. Prevederea din textul de lege criticat, potrivit căreia singura instituţie în măsură să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase pe teritoriul României este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, reprezintă opţiunea legiuitorului în materie şi nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională.Art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, dispune cu privire la egalitatea cetăţenilor "[…] în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Efectuarea expertizelor asupra metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor nu contravine principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aceasta îndeplinindu-şi atribuţiile cu respectarea legii şi în acelaşi mod pentru toate persoanele interesate, iar faptul că această autoritate este "de stat" nu aduce nicio atingere obiectivităţii expertizelor.II. În legătură cu art. 26 alin. (2) din ordonanţă, care dispune că despăgubirile pentru obiectele din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, se acordă în condiţiile şi în limitele stabilite prin normele de aplicare a ordonanţei, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţională a României, se susţine că este contrar prevederilor constituţionale ale: art. 108 alin. (2), întrucât, "permiţând Guvernului să legifereze în domeniu, prin stabilirea «condiţiilor şi limitelor» despăgubirilor", Parlamentul "a făcut posibilă adoptarea unor norme metodologice care nu se limitează la organizarea executării legii, ci legiferează ele însele"; art. 115 alin. (1) şi (2), prin aceea că "s-a dat, în mod efectiv, dar în afara procedurii constituţionale, «delegare legislativă» Guvernului de a legifera pe cale de hotărâre (nu de ordonanţă )" condiţiile şi limitele despăgubirii; art. 44, pentru că "în cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismatică sau artistică, nu există nicio justificare rezonabilă pentru acordarea de despăgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscă să fie mult inferioare valorii reale a obiectelor".Cu privire la prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea executării legilor, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, în jurisprudenţa sa, că înţelesul noţiunii de «organizarea executării legilor" din cuprinsul acestei norme constituţionale "are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii". Ca atare, în prezenta cauză, Curtea constată că, prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată, legiuitorul nu a reglementat "condiţiile şi limitele" pentru acordarea despăgubirilor în cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, ci a stabilit această competenţă pentru Guvern, în concordanţă cu dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie. Or, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2003, au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare.Prin aceste norme a fost reglementată procedura privind restituirea de către Banca Naţională a României a metalelor preţioase, a aliajelor acestora şi pietrelor preţioase preluate abuziv în perioada 1946-1990 şi procedura privind plata către cei îndreptăţiţi a despăgubirilor acordate de către instanţele de judecată competente, în cazul în care obiectele din metale preţioase, aliajele acestora şi pietrele preţioase, preluate abuziv în perioada de după anul 1946 şi până în anul 1990, nu se mai regăsesc fizic.Sub acest aspect, Curtea constată că, prin art. 39 alin. (2) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003, se stabileşte că pentru obiectele din metale preţioase, aliajele acestora şi pietre preţioase, confiscate abuziv în perioada de după anul 1946 şi până în anul 1990, care nu se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei municipiului Bucureşti a Băncii Naţionale a României, „[…] urmează a se plăti persoanelor îndreptăţite, în baza hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, învestite cu formulă executorie, contravaloarea metalului preţios fin conţinut în respectivele obiecte, calculată la preţul practicat de Banca Naţională a României la data plăţii”. În aceleaşi condiţii, conform alin. (3) al aceluiaşi articol din normele metodologice, pentru pietrele preţioase libere sau montate în bijuterii, urmează a se plăti persoanelor îndreptăţite „[…] contravaloarea acestora, calculată potrivit preţului de evidenţă al Băncii Naţionale a României la data plăţii”.Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu ne găsim în prezenţa unei delegări legislative în sensul dispoziţiilor constituţionale invocate, dreptul de acordare a despăgubirilor prevăzute de textul legal în discuţie fiind stabilit la nivel de lege, condiţiile şi limitele despăgubirilor urmând să fie stabilite prin hotărâre a Guvernului emisă pentru organizarea executării legii potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţie.Pentru argumentele înfăţişate nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia art. 44 din Constituţie, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, este încălcat în cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismatică sau artistică, întrucât "nu există nicio justificare rezonabilă pentru acordarea de despăgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscă să fie mult inferioare valorii reale a obiectelor". Mai mult, Curtea constată că textul de lege criticat, care prevede acordarea de despăgubiri pentru obiectele din metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, semnifică chiar aplicarea prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește