DECIZIE nr. 497 din 29 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în special, precum şi a ordonanţei, în ansamblul său, sub aspectele criticate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a art. 1 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi a art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată”, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marcecost Com” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 41/2005 al Judecătoriei Suceava.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate au mai fost supuse, în repetate rânduri, controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională reţinând, de exemplu prin deciziile nr. 397 din 21 octombrie 2003, nr. 173 din 6 mai 2003 sau nr. 348 din 18 septembrie 2003, că acestea nu contravin normelor constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei constante în materie a Curţii, solicită menţinerea acesteia şi respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 41/2005, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi a art. 1 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi a art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Societatea Comercială „Marcecost Com” – S.R.L. din Suceava într-o cauză având ca obiect o cerere în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în special, precum şi ordonanţa, în ansamblul său, sub aspectele criticate, sunt neconstituţionale pentru următoarele motive: „dispoziţiile pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002, abrogând art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care prevedea completarea reglementărilor ordonanţei cu cele ale Codului de procedură civilă, fac inexistentă egalitatea în drepturi dintre creditor şi debitor, imposibilă exercitarea dreptului la apărare al debitorului şi restrângerea exerciţiului drepturilor acestuia, fără nici o justificare constituţională.” În consecinţă, sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi ale art. 53 din Legea fundamentală; „dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, întrucât posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea constituţională a dreptului de proprietate. De asemenea, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare, încalcă şi prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în neconcordanţă cu art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu asigură un proces echitabil pentru toate părţile”; „dispoziţiile art. 1 alin. (2) contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, deoarece prevăd actualizarea majorărilor şi penalităţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru”; „dispoziţiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, având în vedere că înmânarea de îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a se administra orice probe”; „dispoziţiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, întrucât se face trimitere la exercitarea căii de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacată ordonanţa emisă de judecător”; „dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu exclud posibilitatea formulării contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii în anulare”.Judecătoria Suceava apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Aşa cum s-a susţinut şi în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, "procedura somaţiei de plată este reglementată în scopul simplificării şi accelerării demersului jurisdicţional al creditorilor în vederea obţinerii titlului executoriu pentru realizarea creanţelor lor, iar în cadrul acestei proceduri speciale legiuitorul a avut în vedere şi ocrotirea drepturilor debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor, instituind o serie de mijloace procedurale la îndemâna acestora, menite să le apere interesele."Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiată.Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Legea, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare, reglementează o procedură specială, simplificată şi operativă în materia executării creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin care se asigură realizarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, actualizate în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective. Toate părţile cu aceleaşi categorii de drepturi şi interese legitime beneficiază de acelaşi tratament juridic, având acces neîngrădit la justiţie. În susţinerea pretenţiilor şi apărărilor, părţile se pot folosi de înscrisuri şi explicaţii şi pot face uz de căile de atac prevăzute de lege, în cadrul cărora beneficiază de sistemul probatoriu şi de procedura de judecată, prevăzute de dreptul comun.Executarea silită în temeiul titlului executoriu emis potrivit ordonanţei nu poate fi privită ca o atingere adusă patrimoniului debitorului, ci ca o măsură legală constând în diminuarea acestui patrimoniu pentru realizarea dreptului creditorului şi stingerea obligaţiei de plată stabilite, potrivit legii, în sarcina debitorului.În consecinţă, nu se poate susţine cu temei că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 53, art. 126 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5). De altfel, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate şi în prezenta cauză, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu Decizia nr. 251/2004 şi Decizia nr. 29/2005.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 faţă de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, se apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afara lămuririlor şi explicaţiilor părţilor. Aşadar, fiind o procedură specială, aceasta derogă sub multe aspecte de la regulile procedurale de drept comun. Totodată, însă, în cuprinsul ordonanţei se regăsesc prevederi exprese de trimitere la dispoziţiile Codului de procedură civilă [de exemplu, art. 9 alin. (2) sau art. 11^1 alin. (2)], regulile comune fiind însă aplicabile chiar şi în lipsa unor astfel de dispoziţii, deoarece prevederile Codului de procedură civilă reprezintă dreptul comun în această materie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 faţă de art. 24 din Constituţie, se arată că exercitarea dreptului la apărare nu este limitată, ci, dimpotrivă, este asigurată prin reglementarea în art. 8 din ordonanţă a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul căreia debitorul poate folosi în apărarea sa toate mijloacele legale de probă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din ordonanţa în cauză faţă de prevederile art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, se constată că prevederile legale indicate nu conţin norme contrare dreptului de proprietate, actualizarea cu rata inflaţiei a creanţelor certe, lichide şi exigibile, precum şi a dobânzilor, majorărilor sau penalităţilor datorate potrivit legii fiind necesară tocmai pentru preîntâmpinarea procesului de devalorizare a capitalului împrumutat de către creditor debitorului şi pentru restabilirea echilibrului economic dintre cei doi.În sfârşit, se apreciază că nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 alin. (1) şi (2) faţă de art. 126 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută, având în vedere că toate prevederile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedură, iar, potrivit normelor constituţionale invocate, „competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.”Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecată, dispoziţiile "Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată şi ale art. 1 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată”. În realitate, din însuşi cuprinsul încheierii de sesizare, precum şi din motivarea scrisă a autorului excepţiei rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile pct. 4 al articolului unic al Legii nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, prevederile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în special, precum şi ale ordonanţei, în ansamblul său. Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările şi completările ulterioare.În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe, în special, asupra constituţionalităţii textelor de lege menţionate, precum şi asupra ordonanţei, în ansamblul său, sub aspectele criticate. Dispoziţiile de lege ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:– Pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002: „4. Articolul 11 se abrogă.”;– Art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 prevăd:– Art. 1: "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."; … – Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.";– Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată. … (…) (4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";– Art. 8 alin. (1) şi (2): "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."; … – Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului." … În motivarea excepţiei ridicate se invocă încălcarea următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) – referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1) şi (2) – consacrat accesului liber la justiţie, art. 24 alin. (1) – referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) şi (5) – referitoare la dreptul de proprietate, art. 53 – referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (2) – referitor la legalitatea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată. De asemenea, autorul excepţiei invocă încălcarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, referitor la prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţă de legile interne nefavorabile, întrucât susţine că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine următoarele:În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată este constituţională atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauză.Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), (3) şi (4), art. 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare, faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24, art. 44 alin. (1) teza întâi, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 126 şi art. 136 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi faţă de art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Prin deciziile pronunţate în materie, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele: Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile, ce reprezintă obligaţii contractuale de plată a unor sume de bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi, limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanţele judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă conform normelor dreptului comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură civilă. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, în forma anterioară revizuirii sale, potrivit căruia „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Pe de altă parte, Curtea observă că argumentele prezentate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt similare cu cele formulate de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate de Curtea Constituţională prin deciziile mai sus menţionate şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei amintite, consideră că soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, faţă de prevederile art. 16 alin. (1), art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie, Curtea observă că dispoziţiile legale indicate abrogă art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care dispunea: „Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.”Potrivit art. 721 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile codului alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă şi comercială, aplicându-se în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii potrivnice. Curtea constată că, în urma modificărilor aduse prin legea de aprobare, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 conţine reglementări în sensul aplicării regulilor procedurale de drept comun doar în cazuri exprese [de exemplu, la art. 11^1 alin. (2)], acolo unde legiuitorul a considerat necesară trimiterea directă la prevederile aplicabile din Codul de procedură civilă, astfel că, din acest punct de vedere, caracterul superfluu al reglementării abrogate este evident. Pe de altă parte, abrogarea unui text normativ, oricum inutil, nu poate să aibă nici o legătură cu restrângerea „fără nici o justificare constituţională”, aşa cum susţine autorul excepţiei, a egalităţii în drepturi, a accesului liber la justiţie sau a dreptului la apărare.De altfel, constituţionalitatea dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 a mai fost examinată, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie invocate şi de autorul prezentei excepţii, iar prin Decizia nr. 397 din 21 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 11 decembrie 2003, Curtea Constituţională a statuat în sensul conformităţii textului de lege criticat cu Legea fundamentală.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a ordonanţei, în ansamblul său, faţă de prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, Decizia nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, şi prin Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Curtea a constatat că dispoziţiile ordonanţei, în ansamblul său, nu contravin exigenţelor dreptului la un proces echitabil.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei amintite, Curtea consideră că soluţiile şi argumentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea, astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca neîntemeiată şi sub acest aspect.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 295/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, a dispoziţiilor art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în special, precum şi a ordonanţei, în ansamblul său, sub aspectele criticate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Marcecost Com” – S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 41/2005 al Judecătoriei Suceava.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește