DECIZIE nr. 497 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Termo Service" – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 19752./245/2008, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Termo Service" – S.A. din Iaşi în cadrul soluţionării unei cauze civile având ca obiect asigurare dovezi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementează în mod diferit şi discriminatoriu condiţiile de declarare a recursului, în funcţie de citarea sau necitarea părţilor, părţile care au fost citate având o situaţie dezavantajoasă, întrucât nu cunosc considerentele încheierii pe care au dreptul şi doresc să o atace cu recurs.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul conţinut: "Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiţionare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Potrivit dispoziţiilor procedurale criticate, dacă asigurarea dovezii s-a cerut pe cale principală, încheierea instanţei de respingere a cererii poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată, deci inclusiv stabilirea unor termene procedurale şi a momentului de la care încep să curgă acestea, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, evident cu respectarea celorlalte principii sau prevederi din Legea fundamentală.În acest sens, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la principul egalităţii în faţa legii, deoarece, sub aspectul momentului de la care începe să curgă termenul de exercitare a recursului, părţile care au fost citate nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu părţile care nu au fost citate, şi, prin urmare, nu li se poate aplica acelaşi tratament juridic. Pe de altă parte, este firească şi justificată reglementarea criticată, deoarece părţile care nu au fost citate nu pot avea cunoştinţă de încheierea instanţei de judecată decât în momentul comunicării acesteia, spre deosebire de părţile care au fost citate şi care pot lua cunoştinţă de încheiere în momentul pronunţării ei.Împrejurarea că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de asigurare a dovezilor pe cale principală este de 5 zile şi curge diferit, de la data pronunţării sau de la data comunicării, nu echivalează cu împiedicarea accesului liber la justiţie ori cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzute de art. 21 şi 24 din Legea fundamentală, deoarece dispoziţiile de lege criticate reglementează tocmai posibilitatea părţilor de a declara recurs împotriva încheierii de asigurare a dovezilor, pe cale principală.În final, Curtea observă, pe de-o parte, că dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1) privind libertatea gândirii, a opiniilor şi a credinţelor religioase şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiţionare nu au relevanţă în cauza de faţă, iar, pe de altă parte, că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională pretins a fi încălcată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Termo Service" – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 19752./245/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește