DECIZIE nr. 497 din 16 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu şi Ştefan Gheorghe în Dosarul nr. 2.781/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.La apelul nominal, Ştefan Gheorghe este reprezentat de avocatul Cristian Nan, Călin Ion şi Mircea Parizescu sunt prezenţi personal şi asistaţi de avocatul Cristian Nan, iar Ministerul Apărării Naţionale este reprezentat de consilierul juridic Roxana Dumitru.Avocatul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001, care modifică art. 80 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001, prin care se suspendă aplicarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001, sunt neconstituţionale, deoarece au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Dispoziţia constituţională prevede că ordonanţele de urgenţă pot fi adoptate numai în cazuri excepţionale, iar adoptarea celor două ordonanţe de urgenţă criticate ca neconstituţionale nu a fost urmare a vreunei situaţii prevăzute la art. 53 din Constituţie. De asemenea, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 prelungeşte suspendarea aplicării art. 79 din Legea nr. 164/2001 şi modifică, în acelaşi timp, modalitatea de recalculare a pensiilor, creând un vid legislativ prin aceea că Legea nr. 164/2001 nu se aplică celor ieşiţi la pensie înainte de intrarea ei în vigoare, iar legea anterioară a fost abrogată.Reprezentantul Ministerului Apărării Naţionale solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 107 alin. (3) şi cele ale art. 114 alin. (1) şi (3) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la ordonanţe simple care sunt emise de Guvern pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu la cele de urgenţă care sunt emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, ordonanţe care se pot emite de Guvern atât în domeniul legilor ordinare, cât şi în cel al legilor organice. În concluzie, arată că cele două ordonanţe de urgenţă au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că ordonanţele de urgenţă şi ordonanţele simple reprezintă două categorii distincte, cele de urgenţă fiind emise în baza art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită şi nu au la bază o lege specială de abilitare, ci un caz excepţional ce impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente. În acest caz nu operează interdicţia înscrisă în art. 114 alin. (1) din Legea fundamentală, de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legii organice. Arată că, în acest caz, situaţia excepţională a reprezentat-o lipsa resurselor financiare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.781/AS/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu şi Ştefan Gheorghe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că cele două ordonanţe de urgenţă, ce modifică dispoziţii ale unei legi organice, vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţia nerevizuită, care prevăd că "ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta". În continuare, arată că în chiar Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, nr. 324/2001, se precizează că acesta poate adopta ordonanţe numai în domeniul legilor ordinare, iar nu şi în cel al legilor organice. De asemenea, consideră că, potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, se pot adopta ordonanţe de urgenţă în cazuri excepţionale, dar nici în acest caz în domeniul legilor organice. Modificarea prin cele două ordonanţe de urgenţă a Legii nr. 164/2001 s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind astfel neconstituţionale. Autorii excepţiei susţin, de asemenea, că cele două ordonanţe de urgenţă încalcă şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit art. 114 din Constituţie, ordonanţele pot fi emise de Guvern în două cazuri, şi anume pe baza unei legi de abilitare, ca urmare a delegării legislative date de Parlament şi în situaţii excepţionale, fără a fi necesară o lege de abilitare, delegarea legislativă fiind acordată de Legea fundamentală. Regimul celor două categorii de ordonanţe este diferit, ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare putând fi emise numai în domeniile prevăzute în această lege, iar cele de urgenţă putând fi emise în orice domeniu, inclusiv în domeniul legii organice. Aceste ordonanţe de urgenţă se emit în circumstanţe excepţionale care impun adoptarea unei măsuri de urgenţă pentru salvgardarea unui interes public, reclamând instituirea unei reglementări în domeniul legii organice, şi nu numai în domeniul celei ordinare. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia cele două ordonanţe de urgenţă vin în contradicţie cu Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se arată că nici aceasta nu poate fi reţinută, deoarece neconstituţionalitatea unui text de lege nu poate fi apreciată decât în raport cu prevederile Legii fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul arată că, potrivit articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001, prevederile art. 79 din Legea nr. 164/2001 se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002, dispoziţiile acestei ordonanţe nemaifiind în vigoare, ele având aplicabilitate numai pe o perioadă determinată, respectiv până la 1 ianuarie 2002. Astfel, apreciază că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001 este inadmisibilă. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001, se arată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 107 alin. (3) şi cele ale art. 114 alin. (1) din Constituţia nerevizuită nu au incidenţă în cauză, ele referindu-se la ordonanţe simple ale Guvernului, iar nu şi la cele de urgenţă. În ceea ce priveşte critica privind inexistenţa cazului excepţional, se consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, aceasta trebuie definită în raport cu necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În cazul de faţă situaţia excepţională a fost dictată de inexistenţa resurselor financiare bugetare necesare plăţii diferenţelor de drepturi băneşti rezultate din recalcularea pensiilor militare de stat.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi de abilitare, ci o măsură de ordin constituţional ce permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să dea o soluţie imediată în cazul unei situaţii excepţionale, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 65/1995 şi nr. 34/1998.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 iunie 2001, aprobată prin Legea nr. 249/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 18 decembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 236/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 mai 2002.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile cuprinse în art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită, ce au următorul conţinut:– Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."În ceea ce priveşte constituţionalitatea extrinsecă a celor două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, Curtea reţine că aceasta se poate examina numai prin raportare la prevederile constituţionale în vigoare la data adoptării lor, şi anume la prevederile Constituţiei nerevizuite.Curtea constată că dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţia nerevizuită se referă la ordonanţele simple emise de Guvern în temeiul unei legi speciale de abilitare, potrivit art. 114 alin. (1) din Constituţia nerevizuită, iar nu şi la ordonanţele de urgenţă care se emit în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită. Astfel, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, alin. (1) şi (4) ale art. 114 din Constituţia nerevizuită reglementează două instituţii distincte ale delegării legislative. Cea prevăzută la alin. (4) nu are la bază o lege specială de abilitare, ci un caz excepţional ce impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public, în acest caz neoperând interdicţia înscrisă în alin. (1) de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legii organice.Cazul excepţional care a determinat emiterea celor două ordonanţe de urgenţă l-a constituit lipsa resurselor financiare, iar, după adoptarea bugetului de stat pe anul 2002, insuficienţa resurselor bugetare necesare pentru plata imediată a diferenţelor rezultate din recalcularea pensiilor militare a determinat eşalonarea plăţii acestora. Astfel, Curtea constată că cele două ordonanţe de urgenţă au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor atacate la prevederile Legii nr. 24/2000, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere numai compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate. Eventuala necorelare existentă între reglementările cuprinse în diferite acte normative nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 166/2001 pentru modificarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Călin Ion, Mircea Parizescu şi Ştefan Gheorghe în Dosarul nr. 2.781/AS/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește