DECIZIE nr. 496 din 10 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice



Petre Lăzăroiu – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 17.888/4/2009 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 782D/2011.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10 mai 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 17.888/4/2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect „încuviinţare nume minor”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti susţine că art. 64 alin. 3 din Codul familiei contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 alin. (3) potrivit cărora copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. În acest sens, apreciază că textele de lege criticate sunt lacunare, deoarece nu reglementează posibilitatea modificării numelui minorului după căsătoria părinţilor săi, căsătorie intervenită ulterior înregistrării naşterii. Astfel, potrivit art. 64 alin. 3 din Codul familiei, în cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, se aplică prevederile art. 62 alin. 2 din cod, iar în acest mod se creează o situaţie discriminatorie pentru minorii născuţi în afara căsătoriei şi recunoscuţi la momentul naşterii, care poartă numele mamei, faţă de minorii născuţi în timpul căsătoriei, întrucât pentru prima categorie singura posibilitate de modificare a numelui, după căsătoria părinţilor, o constituie schimbarea numelui pe cale administrativă.Referitor la art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003, instanţa de judecată susţine că textul legal criticat creează o situaţie discriminatorie pentru minorii născuţi din afara căsătoriei care poartă numele mamei, în sensul că niciuna din situaţiile reglementate de art. 4 alin. (2) din acest act normativ nu se poate aplica prin asemănare acestei categorii de minori.De asemenea, instanţa consideră că prevederile de lege criticate încalcă şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, întrucât absenţa unei reglementări care să permită modificarea numelui minorului după căsătoria părinţilor săi nu este justificată obiectiv şi rezonabil de statutul său de copil din afara căsătoriei, împiedicându-l pe acesta să poarte acelaşi nume cu părinţii săi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 sunt constituţionale. În acest sens, arată că prin textele de lege criticate „nu se încalcă principiul egalităţii copiilor din căsătorie cu cei din afara căsătoriei, şi nici nu se reglementează un statut juridic diferit faţă de copilul din căsătorie faţă de cel din afara căsătoriei în ceea ce priveşte modificarea numelui acestuia, ci, dimpotrivă, asigură stabilitatea condiţiei juridice dintre copiii legitimi şi cei ilegitimi, atât în ceea ce priveşte dreptul lor la relaţii de familie personale, cât şi raporturile patrimoniale, dar şi în ceea ce priveşte posibilitatea schimbării numelui de familie dobândit la naştere”.În final, arată că aspectele referitoare la caracterul lacunar sau confuz al textelor de lege criticate privesc probleme de interpretare şi aplicare a normelor juridice care excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 64 alin. 3 din Codul familiei: "În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, se aplică dispoziţiile art. 62 alin. 2.";– Art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 : „(1) Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei ordonanţe.(2) Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri: … a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod; … b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume; … c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte; … d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia; … e) când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc; … f) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere; … g) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor; … h) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă; … i) când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei; … j) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă; … k) când prenumele purtat este specific sexului opus; … l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia; … m) alte asemenea cazuri temeinic justificate. … (3) Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri: … a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume; … b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere; … c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere; … d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere; … e) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică; … f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia; … g) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie; … h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei." … Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, soluţia legislativă criticată fiind preluată, în esenţă, în cuprinsul noului act normativ, în art. 450 din secţiunea a 3-a din capitolul II intitulat „Filiaţia” al titlului III „Rudenia”Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a decis că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, aplicabile în litigiul dedus judecăţii, pot fi examinate, potrivit principiului tempus regit actum, Curtea urmează să examineze constituţionalitatea prevederilor din Codul familiei cu care a fost sesizată.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 48 alin. (3) potrivit cărora "copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie", precum şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia, Curtea constată că, în concret, autorul excepţiei nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci susţine că textele de lege criticate "sunt lacunare, nefiind reglementată posibilitatea modificării numelui minorului după căsătoria părinţilor săi, căsătorie intervenită ulterior înregistrării naşterii". În acest sens, arată că "absenţa unei reglementări care să permită modificarea numelui minorului după căsătoria părinţilor săi nu este justificată obiectiv şi rezonabil de statutul de copil din afara căsătoriei, împiedicându-l pe acesta să poarte acelaşi nume cu părinţii săi."Aşa fiind, Curtea reţine că autorul excepţiei îşi argumentează critica din perspectiva unor insuficienţe legislative, apreciind că prevederile legale contravin normei constituţionale invocate pentru faptul că nu prevăd posibilitatea copilului de a purta numele de familie reunite ale părinţilor, ca expresie a propriei identităţi. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, iar, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.De altfel, referitor la art. 64 din Codul familiei, prin Decizia nr. 60 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, Curtea a statuat că acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Constituţie, deoarece reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor.În ceea ce priveşte prevederile cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003, prin Decizia nr. 1.290 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, instanţa de contencios constituţional a reţinut că „statul şi societatea în ansamblul ei sunt interesate în reglementarea dreptului la nume, [ceea ce] nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce, în această materie, prioritar este interesul superior al copilului, fiind necesar ca interesul public să se îmbine cu interesul acestuia din urmă.”Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. 3 din Codul familiei şi art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 17.888/4/2009 al acestei instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește