DECIZIE nr. 495 din 8 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Filiala Băileşti – Gorj a Asociaţiei „Figaro Potra” Alba Iulia în Dosarul nr. 3.368/2005 al Tribunalului Gorj – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc la data de 25 mai 2006 şi au fost consemnate prin încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 8 iunie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.368/2005, Tribunalul Gorj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Filiala Băileşti – Gorj a Asociaţiei "Figaro Potra" Alba Iulia cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 51 din 20 decembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. 9/PJ/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece dispun încetarea efectelor unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care se înfiinţaseră, anterior modificării Legii nr. 51/1995, mai multe asociaţii de consultanţă şi reprezentare juridică. În ceea ce priveşte art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, autorul excepţiei consideră că aplicarea acestor dispoziţii este retroactivă, ceea ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2).Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii de lege:– Art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Prin acest text de lege au fost modificate dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, după cum urmează:"Art. 82. – (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi."; … – Art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, potrivit cărora „Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale”.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că niciuna dintre dispoziţiile de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Astfel, critica adusă reglementării prevăzute de art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 privind încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie nu poate fi reţinută, deoarece, motivând-o, autorul excepţiei extinde interdicţia imixtiunii în actul de justiţie, constând în interpretarea şi aplicarea unei norme legale la o situaţie de fapt concretă, şi la posibilitatea reglementării normative a infrastructurii justiţiei, ca şi asupra procedurii pe care aceasta este ţinută să o respecte în derularea activităţii proprii, de înfăptuire a justiţiei.De altfel, acest text de lege a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportate la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală. În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 61 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006.Cu acel prilej Curtea Constituţională a invocat în argumentarea soluţiei jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în Cauza Bota contra României, 2003, care viza o asociaţie de consultanţă juridică similară, Curtea a decis, cu privire la admisibilitatea cererii, că dizolvarea asociaţiei respective, care funcţiona cu încălcarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, este proporţională cu scopul vizat şi că motivele invocate de jurisdicţiile interne se dovedesc pertinente şi suficiente. De aceea, Curtea a conchis că ingerinţa era „necesară într-o societate democratică”.Potrivit art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. În toate aceste cazuri trimiterea dosarelor la instanţa competentă, potrivit legii noi, se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o hotărâre de declinare a competenţei. Se constată că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut.În acest sens este Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi ale art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Filiala Băileşti – Gorj a Asociaţiei „Figaro Potra” Alba Iulia în Dosarul nr. 3.368/2005 al Tribunalului Gorj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește