DECIZIE nr. 493 din 6 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agenţia de Pază Professional Style" – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 3.797/101/2007 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.797/101/2007, Tribunalul Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agenţia de Pază Professional Style" – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât acordă instanţei de judecată posibilitatea de a cenzura administrarea unor dovezi, sub aspectul utilităţii şi concludenţei lor asupra soluţionării litigiului, împrejurare ce determină încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi a dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, la încuviinţarea probelor propuse de părţi, instanţa judecătorească este competentă să cenzureze legalitatea, pertinenţa şi concludenţa probelor. A admite contrariul înseamnă a determina haos în administrarea actului de justiţie, prelungirea în mod excesiv a duratei proceselor, creşterea cuantumului cheltuielilor de judecată şi, implicit, nerespectarea cerinţei de soluţionare a cauzelor într-un timp rezonabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că folosirea probelor în faţa instanţei se poate realiza în anumite condiţii strict determinate. Această disciplină procesuală este necesară spre a se asigura dreptul la apărare al părţilor şi a garanta soluţionarea rapidă, promptă şi eficientă a litigiului, deci creează premisele unui proces echitabil, fără a institui niciun fel de discriminări între părţile litigante.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 167 alin. 1-4: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp.Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.";– Art. 169 alin. 1: "Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1) referitoare la caracterul statului român, art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007. Cu acel prilej a reţinut că „în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, în absenţa oricărui criteriu cu valenţe discriminatorii, reglementarea în cauză nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept în materie."Deoarece nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1-4 şi art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agenţia de Pază Professional Style" – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 3.797/101/2007 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește