DECIZIE nr. 493 din 29 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Octavian Gelu Berindean în Dosarul nr. 98/2005 al Judecătoriei Huedin.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că obligaţia legală privind recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la tortură, pedeapsă ori tratament inuman sau degradant, interzise de art. 22 alin. (2) din Constituţie şi de documentele internaţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 98/2005, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Octavian Gelu Berindean în dosarul menţionat, în care autorul excepţiei este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 22 din Constituţie care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanei, precum şi interdicţia supunerii la tortură ori la pedepse sau tratamente inumane ori degradante, considerând că "recoltarea de probe biologice care se face prin înţepătură cu siringa [este un] procedeu [traumatizant]".De asemenea, în susţinerea excepţiei a fost invocată şi încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin. (8) din Constituţie [devenit art. 23 alin. (11) după republicarea Constituţiei] privind prezumţia de nevinovăţie, precum şi ale art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care consacră aceeaşi prezumţie de nevinovăţie, întrucât prin reglementarea criticată, se consideră "ab initio" că şoferul este un infractor pe baza unei simple suspiciuni a agentului constatator că un conducător auto ar fi sub influenţa băuturilor alcoolice.Un ultim motiv de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei îl constituie încălcarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În concepţia autorului excepţiei, prevederile criticate permit agentului constatator să ceară recoltarea de probe biologice, "fără a exista vreo instrucţie penală", deci chiar fără ca "măcar să existe vreun indiciu privind săvârşirea vreunei infracţiuni".În legătură cu invocarea celor două texte din documentele internaţionale menţionate, autorul excepţiei face referire şi la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, care reglementează prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului în cazul în care există neconcordanţe între acestea şi legile interne.Judecătoria Huedin consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În opinia instanţei, "sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testarea aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancţionată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier". Conform opiniei instanţei, recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la tortură, pedeapsă ori tratament inuman sau degradant, interzise de art. 22 alin. (2) din Constituţie şi de documentele internaţionale.În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie privind prezumţia de nevinovăţie, instanţa apreciază că prevederile art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate, „neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovăţie a inculpatului trimis în judecată”. De asemenea, se apreciază că textul criticat nu instituie o restrângere a drepturilor şi libertăţilor persoanei, „deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier”.Instanţa de judecată face referire, în considerentele care stau la baza opiniei sale, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996).În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, se arată că prevederile criticate "reprezintă incriminări-obstacol, prin care este sancţionată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier", fără ca prin acestea să se aducă atingere integrităţii persoanei. Totodată, se arată că "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990.”În punctul de vedere prezentat se mai apreciază că prevederile criticate pentru neconstituţionalitate nu contravin nici dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, deoarece, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De asemenea, se consideră că art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcă nici textul art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementarea legală „nu prevede nici o restrângere a drepturilor şi libertăţilor persoanei, deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a vieţii, integrităţii corporale şi a altor importante valori angajate în traficul rutier”.În legătură cu aceste aspecte, Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996), care a reţinut că "dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat, recurgând la puteri coercitive care există independent de voinţa suspectului, de exemplu documentele ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urină, ca şi de ţesuturi corporale, în vederea analizei ADN-ului»". De asemenea, este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004 şi Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004).Avocatul Poporului consideră că excepţia în cauză este neîntemeiată.În argumentarea acestui punct de vedere, se susţine că "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990„. Totodată, se apreciază că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie, „deoarece, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovăţie a inculpatului trimis în judecată”.Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că incriminarea criticată "nu reprezintă o restrângere a drepturilor şi libertăţilor persoanei, deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a vieţii, integrităţii corporale şi a altor importante valori angajate în traficul rutier". Avocatul Poporului precizează că dispoziţiile criticate "sunt de natură a-l proteja chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absenţa incriminării cuprinse în aceste dispoziţii, ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimă".În punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului se referă şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 456/2004).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, text care are următorul cuprins:– Art. 79 alin. (4): "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani."În esenţă, critica de neconstituţionalitate a acestui text se bazează pe susţinerea că obligarea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 53 alin. (1), precum şi textele unor documente internaţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie.Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 22 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant."; … – Art. 23 alin. (11): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Au fost, de asemenea, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate şi art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, text care are următorul cuprins: "Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal şi în cursul unui proces public în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."De asemenea, au fost invocate şi dispoziţiile art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care au următorul cuprins: "Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale este prezumată a fi nevinovată cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită în mod legal."În legătură cu susţinerea că sunt incidente în cauză cele două prevederi din documentele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei a invocat şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile." … Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Dispoziţiile legale criticate în cauză au mai fost supuse, prin mai multe decizii, controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 53 alin. (1).Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, Curtea a reţinut, în decizia menţionată, că "incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancţionată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vătămări ale integrităţii corporale şi ale sănătăţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevăzută la alin. (4) al art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fiind sancţionată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”. De asemenea, prin aceeaşi decizie Curtea a mai stabilit: „Este adevărat că un segment de populaţie suferă de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însă se deosebeşte de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepţiei. Analizând însă prevederile art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că nici măcar acestora nu li se încalcă dreptul la integritate fizică şi psihică, întrucât se incriminează nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la «testarea aerului expirat», care în mod evident nu aduce atingere integrităţii persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurări, precum şi evoluţia şi modernizarea modalităţilor de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutieră introduce şi metoda «testării aerului expirat», de către poliţia specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanţă], astfel încât incriminarea din art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 195/2002 este constituţională, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală. Este de observat că, atunci când conducătorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanţă].”În legătură cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei s-a reţinut, totodată, că aceasta "nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990. Din această perspectivă, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice», condiţie impusă de convenţia menţionată pentru definirea termenului «tortură». Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituţie.”Cu privire la critica de neconstituţionalitate formulată prin invocarea încălcării prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, Curtea a constatat prin aceeaşi decizie că este neîntemeiată, deoarece, "până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovăţie a inculpatului trimis în judecată în temeiul acestor dispoziţii".Curtea a mai constatat că art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu reglementează restrângeri ale drepturilor şi libertăţilor persoanei, deoarece acest text „are ca finalitate apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier. Prin urmare, nu poate fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, aşa cum susţine autorul excepţiei. În plus, dispoziţiile criticate sunt de natură a-l proteja chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absenţa incriminării cuprinse în aceste dispoziţii, ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimă.”În sfârşit, prin decizia menţionată s-a constatat că "nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuşi. Într-adevăr, textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu creează o prezumţie de vinovăţie şi nu implică o constrângere a celui în cauză de a se supune la recoltarea de probe biologice.Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urină, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului» (cazul «Saunders împotriva Regatului Unit», 1996)."De asemenea, prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea a respins o excepţie cu acelaşi obiect, reţinând că textul criticat nu încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Constituţie.Soluţiile Curţii Constituţionale pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudenţă.În ceea ce priveşte invocarea, în cauza de faţă, a încălcării dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu referire la prevederile art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea constată că, întrucât nu se încalcă principiul constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, aşa cum s-a mai arătat, nu se pune problema încălcării celor două texte din documentele internaţionale menţionate şi, pe cale de consecinţă, nici a incidenţei prevederilor art. 20 din Constituţie.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Octavian Gelu Berindean în Dosarul nr. 98/2005 al Judecătoriei Huedin.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește