DECIZIE nr. 493 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Bucă în Dosarul nr. 2.885/104/2009 al Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.885/104/2009, Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Nicolae Bucă într-un dosar având ca obiect o cerere de instituire a unui sechestru judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciază că ansamblul instituţiei sechestrului judiciar are în vedere interzicerea exercitării în nume propriu a atributelor aferente dreptului de proprietate în situaţia în care ar exista o contestaţie asupra dreptului de proprietate din partea unui terţ. Totodată, măsura poate fi dispusă de către instanţa de judecată fără ca solicitantul să fie obligat la plata vreunei cauţiuni care să garanteze o eventuală recuperare a prejudiciului care este posibil să se producă în patrimoniul reclamantului ca urmare a interzicerii exercitării dreptului său de proprietate asupra bunului. Această măsură echivalează cu o expropriere temporară a bunului din mâinile proprietarului, fără să fie plătită o justă şi prealabilă despăgubire, aşa cum în mod imperativ dispun prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie. Prin această reglementare legală se încalcă atât principiul garantării dreptului de proprietate, cât şi dispoziţiile art. 20 şi 21 din Constituţie. Prevederea legală încalcă şi dispoziţiile tratatelor internaţionale la care România este parte, prin aceasta încălcându-se dispoziţiile art. 20 din Constituţie coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 598 şi ale art. 600 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 598: "Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.";– Art. 600 alin. 1 teza a doua: "În caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii, constatând că sunt constituţionale.Astfel, de exemplu, referitor la dispoziţiile art. 598 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 315 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, şi prin Decizia nr. 621 din 17 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005.Cu aceste prilejuri, Curtea a reţinut că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, în conformitate cu art. 136 alin. (5) din Constituţie, proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este aşadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea a constatat că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedură civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea părţilor, această procedură având deci caracter contencios. Cu acest prilej, părţile pot învedera instanţei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 600 alin. (1) teza a doua, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.016 din 8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007. Astfel, Curtea a constatat că cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea părţilor, această procedură având caracter contencios. Astfel, părţile pot învedera instanţei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege.De asemenea, Curtea a constatat că numai în caz de admitere a cererii de sechestru judiciar "instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni", în cazul bunurilor imobile procedându-se la înscrierea sechestrului judiciar în cartea funciară.Prevederile cuprinse în textul de lege criticat au caracter de normă dispozitivă, astfel încât judecătorii fondului sunt suverani să ordone un asemenea sechestru cu sau fără cauţiune, în ipoteza admiterii cererii de sechestru judiciar.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Bucă în Dosarul nr. 2.885/104/2009 al Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește