DECIZIE nr. 491 din 8 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorMihaela Cirstea – procurorClaudia Margareta Nita – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.379/COM/2005, Tribunalul Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun într-o cauza comercială având drept obiect suspendarea executării unor hotărâri ale adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii comerciale menţionate mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile de lege criticate afectează dreptul de proprietate al acţionarilor majoritari, prin aceea ca permit suspendarea, pe cale judecătorească, a executării hotărârilor adunării generale a acţionarilor după bunul plac al acţionarilor minoritari, în scop sicanatoriu şi fără ca aceştia să fie răspunzători pentru prejudiciul astfel cauzat.Tribunalul Constanta – Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Suspendarea executării unei hotărâri a acţionarilor, solicitată în temeiul art. 133 din Legea nr. 31/1990, este dispusă de către instanţa judecătorească doar în urma examinării temeiniciei motivelor invocate de reclamant, fiind exclusa consacrarea judecătorească a unui abuz de drept. Suspendarea acordată astfel are menirea de a restabili ordinea de drept, protejand atât interesele acţionarilor minoritari, cat şi cele ale celor majoritari. Mai mult, potrivit alin. (2) din textul de lege criticat, odată cu dispunerea suspendării, reclamantul poate fi obligat la plata unei cauţiuni cu titlu de garanţie pentru acoperirea eventualului prejudiciu creat şi solicitat, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârii acţionarilor, de partea interesată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 protejeaza dreptul de proprietate al acţionarilor care se considera vătămaţi, iar posibilitatea instanţei de judecată de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societăţii comerciale şi ale terţilor. Mai mult, textul de lege criticat oferă şi garanţii procesuale împotriva unor contestaţii cu caracter sicanatoriu, de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţa a drepturilor procesuale, în acest scop fiind instituită posibilitatea impunerii de către judecător a unei cauţiuni.Totodată, dreptul de proprietate pretins a fi încălcat nu este un drept absolut, ci un drept care comporta ingerinţe legale şi proporţionale cu scopul urmărit, conţinutul şi limitele sale fiind, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilite de lege.De asemenea, Curtea Constituţională a mai avut prilejul de a mai examina în jurisprudenta sa constituţionalitatea prevederilor legale criticate, pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, astfel ca aceasta soluţie se menţine şi în cazul de faţa.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Prevederile art. 44 din Constituţie pretins a fi incalcate consacra competenţa legiuitorului de a stabili "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate", respectiv cadrul juridic pentru exercitarea atributelor acestui drept, astfel încât sa nu vina în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egala măsura ocrotite. Astfel, textul de lege criticat urmăreşte sa prevină abuzurile acţionarilor majoritari şi sa pună în valoare principiul constituţional al garantarii şi ocrotirii dreptului de proprietate privată. Instanţa sesizată apreciază atât asupra temeiniciei cererii de suspendare a hotărârii atacate, cat şi asupra caracterului eventual sicanatoriu, având posibilitatea ca, în urma dispunerii suspendării, sa stabilească o cauţiune de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţa a drepturilor procesuale. Totodată, cauţiunea constituie o garanţie pentru obţinerea despăgubirilor create prin amânarea executării hotărârii atacate şi solicitate de partea interesată ca urmare a respingerii acţiunii în anulare a acestei hotărâri.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Din examinarea criticii susţinute în motivarea excepţiei rezultă ca, în realitate, autorul acesteia vizează dispoziţiile alin. (1) al art. 133, astfel ca doar asupra acestora Curtea Constituţională se va pronunţa. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţa preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.”Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale menţionate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, care consacra principiul garantarii şi ocrotirii dreptului de proprietate în mod egal de lege, indiferent de titular.Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea Constituţională constata ca acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la normele constituţionale pretins a fi incalcate şi în prezenta cauza şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, retinand ca „dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedura a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. Curtea constata, de asemenea, ca art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticata permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sa aprecieze asupra caracterului eventual sicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi sa stabilească o cauţiune de natura sa descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţa a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai retine ca depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţa, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi”.Întrucât în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudente, soluţia şi considerentele ce au stat la baza deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.379/COM/2005 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Nita––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește