DECIZIE nr. 49 din 4 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Prejmer” – S.A. în Dosarul nr. 745/R/C/2002 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei prin lichidator Ion Iordache, constatandu-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând următoarele: asupra constituţionalităţii prevederilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 211 din 10 iulie 2002, însă în prezenta cauza se invoca încălcarea altor dispoziţii din Constituţie, astfel încât apreciază ca se impune reconsiderarea jurisprudenţei anterioare. Autorul excepţiei susţine ca textul de lege criticat creează privilegii şi discriminări în ceea ce priveşte ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, în sensul că societăţile comerciale cu capital majoritar de stat au un anumit regim juridic în caz de faliment, iar societăţile comerciale altele decât cele cu capital de stat nu sunt beneficiare ale acelui regim juridic. Considera ca în felul acesta se încalcă art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 11 din Constituţie, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Mai arata ca prin dispoziţiile art. III din ordonanţa se interzice administratorilor societăţii comerciale de a instraina acţiunile acesteia fără acordul judecătorului-sindic, ceea ce este contrar principiului separaţiei puterilor în stat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că nu sunt elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 745/R/C/2002, Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Prejmer” – S.A. într-un litigiu având ca obiect recursul Agenţiei Domeniilor Statului împotriva încheierii pronunţate de judecătorul-sindic în Dosarul nr. 1.509/2001 al Tribunalului Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 este contrar art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Constituţie. Astfel, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), referitoare la ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private indiferent de proprietar, se considera ca textul de lege criticat creează privilegii şi discriminări, iar „discriminarea se produce prin acordarea de privilegii debitorilor – societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, în comparatie cu ceilalţi debitori supuşi prevederilor Legii nr. 64/1995, astfel cum a fost modificată succesiv”. Se apreciază ca încălcarea art. 49 din Constituţie, potrivit căruia exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, consta în prevederea din textul criticat care dispune suspendarea cursului procedurii falimentului, prin oprirea acţiunilor de lichidare a falitului pe o perioadă de un an, ceea ce „constituie o restrangere a exerciţiului unor drepturi procedurale în favoarea debitorului în care capitalul majoritar aparţine statului român şi în favoarea creditorilor care sunt vazuti astfel în situaţia de a amana cu ani de zile executarea creanţelor lor”.Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 este constituţional şi nu încalcă liberul acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie, iar faptul ca procedura de reorganizare judiciară şi faliment este suspendată o perioadă nu presupune interzicerea soluţionării cererii creditorului. Se considera că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 49 din Constituţie, întrucât creditorii vor putea să îşi realizeze creanţele după expirarea suspendării.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În sensul acestui punct de vedere, se arata ca textul de lege criticat nu face discriminare între titularii dreptului de proprietate în ceea ce priveşte protecţia juridică a acestui drept real, creditorii putându-se adresa instanţei judecătoreşti pentru realizarea creanţelor lor, imediat ce suspendarea procedurii a încetat, astfel încât art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este încălcat. Cu referire la susţinerea privind contrarietatea faţă de prevederile constituţionale ale art. 49, se considera ca suspendarea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului în cazul unor societăţi comerciale aflate în proces de privatizare, dispusă în temeiul art. III din ordonanţa, este o măsura temporară, asa încât restrangerea exerciţiului drepturilor creditorilor se face pentru o perioadă limitată şi nu poate duce la stingerea dreptului însuşi. Se mai arata ca din analiza alin. (4) al art. III rezultă ca judecătorul-sindic va pronunţa închiderea procedurii falimentului, dar condiţionat de prevederile contractului de privatizare, care cuprinde, de regula, clauze cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societăţii comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati, deoarece societatea în cauza poate fi scutită de la plata obligaţiilor bugetare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, potrivit cărora: „(1) Exerciţiul acţiunilor sau, după caz, efectuarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995 se suspenda, la cererea instituţiei publice implicate, faţă de societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine cel puţin 50% + 1 din capitalul social, ce înregistrează obligaţii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor înscrise în evidenţa contabilă, aflate în proces de privatizare, cuprinse în programe speciale care să conducă la creşterea atractivităţii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au înregistrat scrisori de intenţie pentru achiziţionarea pachetului de acţiuni.(2) Suspendarea va fi pronunţată de instanţa competenţa pentru o perioadă de un an, care va putea fi prelungită, în cazuri temeinic justificate, cu maximum un an. … (3) În termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii de suspendare, administratorul sau, după caz, lichidatorul va fi obligat să prezinte instituţiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operaţiunilor efectuate în cursul procedurii de lichidare judiciară. … (4) În urma privatizării societăţii prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, judecătorul-sindic va pronunţa, la cererea instituţiei publice implicate, o încheiere prin care va dispune închiderea procedurii în temeiul prevederilor contractului de vânzare a acţiunilor." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 49 din Constituţie, care prevăd:– Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … De asemenea, prin susţinerile orale din cadrul şedinţei publice de dezbateri, precum şi prin notele scrise depuse la dosar, se invoca şi încălcarea art. 11 din Constituţie, referitoare la "Dreptul internaţional şi dreptul intern", cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata următoarele:Dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 273 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 10 decembrie 2002, respingând, cu majoritate de voturi, excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a constatat ca prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauza, „dispoziţiile art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 vizând exclusiv procedurile prevăzute de Legea nr. 64/1995 în caz de insolventa a debitorilor comercianţi aflaţi în incapacitate vădită de plată a datoriilor exigibile cu sume disponibile. În consecinţa, suspendarea acestor proceduri nu aduce vreo atingere dreptului de proprietate al titularilor de creanţe. […] Cel mult se poate discuta despre o anumită întârziere a realizării drepturilor de creanta ale acestora”. De asemenea, pentru aceleaşi considerente, nu s-a reţinut nici încălcarea principiului ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular. În legătură cu invocarea încălcării art. 49 din Constituţie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 211 din 10 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, s-a reţinut ca „textul de lege criticat este un text de procedura – deci fără efect cu privire la dreptul substanţial al creditorilor – iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, reglementarea procedurilor judiciare este de competenţa legiuitorului”.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 11 din Constituţie, referitoare la "Dreptul internaţional şi dreptul intern", cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind "Dreptul la un proces echitabil", Curtea constata ca autorul excepţiei nu arata în ce consta contrarietatea dintre textele de lege criticate şi prevederile constituţionale şi din convenţie menţionate, astfel ca aceasta sustinere nu poate fi reţinută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Prejmer” – S.A. în Dosarul nr. 745/R/C/2002 al Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește