DECIZIE nr. 49 din 23 martie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 156/1997 privind acoperirea financiară a datoriilor faţă de stat şi de alte persoane juridice, rămase în urma desfiinţării fostelor cooperative agricole de producţie, şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 156/1997 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inotesti în Dosarul nr. 759/1998 al Curţii de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 martie 1999, în prezenta autoarei excepţiei, a reprezentantului Ministerului Finanţelor şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 23 martie 1999, până la care autoarea excepţiei va depune concluzii scrise.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 759/1998, Curtea de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 156/1997 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inotesti.În motivarea excepţiei autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile celor trei legi sunt "neconstituţionale, politice, zonale, cu carente juridice care le fac inaplicabile, cu carente tehnice, organizatorice, economice ….. elaborate la intervenţiile Vestului", fără a indica textele din Constituţie cărora le contravin. Se mai evoca, de asemenea, "trădarea-vânzarea de ţara", care "este opera parlamentarilor, guvernelor, puterii judecătoreşti, prefecturilor, primarilor etc.". Cu ocazia dezbaterilor în fond reprezentantul autoarei excepţiei a precizat ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 41, 134 şi 135 din legea fundamentală.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, "întrucât actele normative menţionate nu contravin prevederilor constituţionale, aflându-se în plin proces de aplicare în practica".În temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este inadmisibila, deoarece sesizarea "nu cuprinde temeiul constituţional invocat pentru negarea constituţionalităţii legii".Guvernul, în punctul sau de vedere, arata că nu îşi poate formula punctul de vedere solicitat, deoarece din actele transmise nu rezultă care sunt dispoziţiile constituţionale incalcate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.În speta autoarea excepţiei îşi întemeiază solicitarea de constatare a neconstitutionalitatii celor trei legi atacate pe considerente politice, cu caracter general, fără a indica textele constituţionale cărora le-ar contraveni aceste prevederi legale; se încalcă astfel dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora orice sesizare trebuie motivată. Textul fiind imperativ, încălcarea prevederilor sale are drept consecinţa imposibilitatea exercitării controlului.Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu un control de constituţionalitate, ceea ce este inadmisibil. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii, asa cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.Cu ocazia dezbaterilor în fond reprezentantul autoarei excepţiei a indicat ca temei constituţional al sesizării dispoziţiile art. 41, 134 şi 135 din legea fundamentală.Curtea constata ca, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nici o concludenta pentru soluţionarea acesteia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 156/1997 privind acoperirea financiară a datoriilor faţă de stat şi de alte persoane juridice, rămase în urma desfiinţării fostelor cooperative agricole de producţie, şi ale Legii nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inotesti în Dosarul nr. 759/1998 al Curţii de Apel Ploiesti – Secţia de contencios administrativ şi comercial.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește