DECIZIE nr. 49 din 16 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAntonia Constantin – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de persoana fizică „Legumicultorul Gaidanov Petre” şi de Societatea Comercială „Legumicultorul” – S.R.L. în Dosarul nr. 611/2006 al Tribunalului Ialomiţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că, la dosarul cauzei, Societatea Comercială "Legumicultorul" S.R.L. a depus prin reprezentant un înscris prin care completează motivarea acesteia.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Interdicţia reconstituirii dreptului de proprietate pe alte suprafeţe nu aduce atingere dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanţie a acestuia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 611/2006, Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei sentinţe civile pronunţate în temeiul textelor de lege criticate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate, fără a arăta motivele pe care se întemeiază critica de neconstituţionalitate. Totodată, susţin că art. 38 din Legea nr. 1/2000 încalcă dispoziţiile art. 44, 45, 135 şi art. 136 din Constituţie, deoarece „obligă comisiile să reconstituie dreptul de proprietate numai pe vechile amplasamente, ceea ce este uneori imposibil”.Tribunalul Ialomiţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000, faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece normele deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Totodată, nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a art. III din Legea nr. 169/1997 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000, faţă de art. 44 şi 136 din Constituţie, întrucât conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Dispoziţiile art. 45 şi ale art. 135 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001:– Art. III din Legea nr. 169/1997: „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: … (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;(îi) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;(v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor; … c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege; … d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; … e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; … f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege; … g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; … h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale – case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea – ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege. … (1^1) Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun. … (2^1) Nulitatea absolută, în sensul prezentei legi, va putea fi invocată şi în litigiile în curs.(2^2) Nulitatea absolută nu operează asupra titlurilor obţinute de foştii proprietari pe alte amplasamente dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi şi-au găsit vechile amplasamente de care au fost deposedaţi atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.(2^3) Foştii proprietari pot reveni la vechiul amplasament şi atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunţă în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate.(2^4) În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.(3) În situaţia în care, pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat construcţii de orice fel, sunt aplicabile dispoziţiile art. 494 din Codul civil."; … – Art. 38 din Legea nr. 1/2000: „Comisiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) le este interzisă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere prin transferul lor de la o unitate administrativ-teritorială la alta.”Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 135 referitor la economia României şi art. 136 privitor la proprietate.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:I. Prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 instituie sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Asemenea acte nu pot să constituie temeiuri pentru dobândirea valabilă a dreptului de proprietate, deoarece un act juridic lovit de nulitate nu poate produce efecte juridice. Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica cu privire la încălcarea art. 44 şi 136 din Constituţie.Pe de altă parte, potrivit art. 57 din Legea fundamentală, cetăţenii români trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale, printre care şi dreptul de proprietate, cu bună-credinţă, respectându-se astfel dispoziţiile imperative ale legii.Totodată, prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece normele deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Legea nr. 1/2000 în raport de dispoziţiile art. 44 şi 136 din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece Legea nr. 1/2000 oferă soluţii pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate persoanele îndreptăţite.Obligaţia impusă comisiilor de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, fără a avea dreptul de a le transfera de la o unitate administrativ-teritorială la alta, este justificată de existenţa împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, prevăzută prin lege.Dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 45 privind libertatea economică, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 135 referitor la economia României nu sunt incidente în speţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 38 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de persoana fizică „Legumicultorul Gaidanov Petre” şi de Societatea Comercială „Legumicultorul” – S.R.L. în Dosarul nr. 611/2006 al Tribunalului Ialomiţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește