DECIZIE nr. 488 din 29 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 176/COM/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă partea S.I.F. Transilvania – S.A. din Braşov, prin consilier juridic Dragoş Călin, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii S.I.F. Transilvania – S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestui text de lege şi a respins criticile anterioare.Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este de competenţa autorităţii legiuitoare, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 176/COM/2005, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun cu prilejul soluţionării unei cereri de ordonanţă preşedinţială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici se arată că, prin „prevederea posibilităţii ca instanţele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauţiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii […] este lipsit de eficienţa sa firească”. De asemenea, autorul excepţiei mai apreciază că, „prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi după bunul plac al acţionarilor minoritari”, fără ca aceştia să poată fi „ţinuţi răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează”.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că textul criticat "asigură eficienţa măsurii instituite prin art. 131 alin. (2), ce conferă protecţie acţionarilor minoritari, ori împotriva deciziilor nelegale ale acţionarilor majoritari, ca atare suspendarea executării hotărârii nelegale este menită tocmai a restabili ordinea de drept ori cea reglementată de actul constitutiv al societăţii comerciale". De asemenea, "posibilitatea obligării reclamantului la plata unei cauţiuni are în vedere calitatea acestuia de titular al unei acţiuni sociale, exercitată în folosul persoanei juridice şi a acţionarilor, iar nu valorificarea unui interes personal".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, prevederile criticate nu încalcă art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, ci, dimpotrivă, prin dreptul acţionarilor de a ataca hotărârile nelegale sau contrare actului constitutiv ale adunării generale se previn abuzurile acţionarilor majoritari şi se pun în valoare principiile constituţionale care consacră drepturile fundamentale ale omului, precum liberul acces la justiţie (art. 21), garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată (art. 44) şi egalitatea în drepturi (art. 16). Totodată, Guvernul consideră că dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 protejează dreptul de proprietate al acţionarilor care se consideră vătămaţi, iar posibilitatea instanţei judecătoreşti de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societăţii comerciale şi ale terţilor.Avocatul Poporului arată că textul de lege criticat este constituţional. Astfel, "potrivit dispoziţiilor legale indicate, reclamantul poate cere instanţei suspendarea executării hotărârii atacate, pe calea ordonanţei preşedinţiale, fără a fi încălcat sub nici un aspect dreptul de proprietate privată. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul poate stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate […], instituind nişte limitări rezonabile, aşa cum sunt şi dispoziţiile legale criticate".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Cu toate că autorul excepţiei se referă la art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din motivarea sa reiese cu claritate că acesta critică, în fapt, numai alin. (1) şi (2) ale acestui articol. Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora:"(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate.(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, care au următorul cuprins:"(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticată permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai reţine că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi.De altfel, asupra acestor prevederi legale Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, când a respins excepţia ridicată ca neîntemeiată.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia menţionată mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor Turism” – S.A. din Neptun în Dosarul nr. 176/COM/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește