DECIZIE nr. 484 din 6 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Administraţia Naţională „Apele Române” din Bucureşti în Dosarul nr. 4.501/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic şi în Dosarul nr. 874/1.259/2007 al Tribunalului Comercial Argeş – Judecătorul-sindic.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocatul F. Gornea, şi părţile Societatea Comercială "Elin" – S.R.L. din Găeşti, prin avocatul Ioana Hrisafi, şi Societatea Comercială "Alcadibo Trading" – S.A. din Piteşti, prin directorul Cătălin Pănescu.Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.808D/2007 la Dosarul nr. 1.761D/2007, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Administraţiei Naţionale "Apele Române" susţine că prevederea legală potrivit căreia creditorul este obligat să consemneze o cauţiune odată cu cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este neconstituţională, întrucât încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul acestuia la un proces echitabil.Reprezentanţii Societăţii Comerciale "Elin" – S.R.L. din Găeşti şi ai Societăţii Comerciale "Alcadibo Trading" – S.A. din Piteşti solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că fixarea unei cauţiuni nu împiedică accesul la justiţie, ci constituie o garanţie pentru desfăşurarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând modificarea şi completarea textului de lege supus controlului, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.501/120/2007 de Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic şi prin Încheierea din 14 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 874/1.259/2007 de Tribunalul Comercial Argeş – Judecătorul-sindic, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Administraţia Naţională „Apele Române” din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că obligarea creditorului la consemnarea unei cauţiuni ar trebui să fie o situaţie de excepţie, împrejurare în care legiuitorul ar fi trebuit să instituie o enumerare limitativă a cazurilor în care o asemenea cerere poate fi formulată, iar nu să reglementeze că instanţa "poate" dispune consemnarea cauţiunii la simpla cerere, nu neapărat motivată, a debitorului. Or, prin instituirea acestei posibilităţi pentru instanţa de judecată, fără a stabili criterii clare şi precise în funcţie de care poate fi dispusă o astfel de măsură, legiuitorul a creat premisele blocării oricărei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, fapt ce este de natură a aduce atingere liberului acces la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că specificul procedurii insolvenţei impune reguli de procedură speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, dar care corespund exigenţelor constituţionale.Tribunalul Comercial Argeş – Judecătorul-sindic apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că instanţa, în baza actelor depuse de ambele părţi în susţinerea cererilor, poate să-şi formeze o părere obiectivă asupra modului cum este exercitat dreptul de a formula o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte, evitând astfel exercitarea abuzivă a dreptului procesual. În situaţia în care acţiunea formulată pe calea dreptului comun de către creditor pentru recuperarea creanţei a fost anulată ca netimbrată, folosirea procedurii speciale a Legii nr. 85/2006 pentru evitarea plăţii taxei de timbru constituie un veritabil abuz de drept. Or, dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu numai că nu contravin principiului liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivă, au drept scop împiedicarea folosirii abuzive a procedurii insolvenţei de către creditorii de rea-credinţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că, în virtutea rolului său activ, judecătorul-sindic are obligaţia de a analiza cererea debitorului privind obligarea creditorilor care au introdus cererea de deschidere a procedurii insolvenţei la consemnarea unei cauţiuni, în baza dovezilor prezentate în acest sens. De asemenea, judecătorul este chemat să aprecieze asupra nivelului cauţiunii, în raport cu proporţiile cazului şi cu riscurile anticipate, evitând îngreunarea situaţiei creditorului, prin blocarea unor fonduri băneşti însemnate, în contextul în care acesta a suferit deja un prejudiciu prin neîncasarea la scadenţă a creanţei.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11, 16, 20, 21, 30, 51, 52, 53 şi 126.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii cererii, debitorul va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită deschiderii nejustificate a procedurii insolvenţei.De altfel, cu privire la constituţionalitatea măsurii obligării la plata unei cauţiuni, stabilită printr-un act normativ, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Prin acea decizie s-a statuat că stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi, de natură să împiedice abuzul de drept, nu constituie o îngrădire a accesului la justiţie sau a altor drepturi constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Administraţia Naţională „Apele Române” din Bucureşti în Dosarul nr. 4.501/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială – Judecătorul-sindic şi în Dosarul nr. 874/1.259/2007 al Tribunalului Comercial Argeş – Judecătorul-sindic.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește