DECIZIE nr. 484 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Reinhard Hladik în Dosarul nr. 6.545/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.545/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.Excepţia a fost ridicată de Reinhard Hladik într-un dosar având ca obiect o plângere formulată în baza Legii nr. 18/1991.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul invocat încalcă mai multe dispoziţii constituţionale şi convenţionale. Art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie prevede, în favoarea cetăţenilor străini şi apatrizilor, posibilitatea dobândirii, prin moştenire legală, a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate pe teritoriul statului român. Raţiunea moştenirii legale constă în transmiterea patrimoniului de la defunct la succesor pentru ca acesta să îi continue personalitatea pe plan juridic, fiind îndreptăţit şi obligat asemenea autorului său. Ceea ce i-ar fi revenit defunctului îi revine succesorului, conform dispoziţiilor Codului civil, care recunosc nelimitat succesorilor drepturi identice cu acelea ale persoanei la a cărei succesiune sunt chemaţi. În acest sens, dispoziţiile art. 46 din Constituţie sunt clare, garantând în mod expres moştenirea legală. Atât timp cât, potrivit art. 44 alin. (2) teza finală din Constituţie, se prevede în mod expres că cetăţenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legală, fără a face distincţie între regimul juridic al acestor terenuri şi fără a excepta anumite terenuri, cetăţenii străini, în baza calităţii de moştenitor legal, au posibilitatea legală de a dobândi în proprietate orice fel de terenuri, indiferent de regimul juridic al acestora.Judecătoria Timişoara apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, prevederi care au următorul conţinut: „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi coroborat cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în art. 21 privind liberul acces la justiţie, în art. 44 privind dreptul de proprietatea privată din Constituţie coroborat cu art. 1 din Protocolul 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 46 privind dreptul la moştenire, în art. 51 privind dreptul de petiţionare şi în art. 154 privind conflictul temporal de legi.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a mai pronunţat, prin raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Cu acest prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi pentru foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii – proprietatea funciară – şi scopul declarat al acesteia – retrocedarea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat -, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţională.Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacităţi speciale.Potrivit normei constituţionale, una dintre modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune că aceştia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 şi următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991, republicată, fiind o lege specială care îi are ca destinatari doar pe cetăţenii români.Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naşte ulterior.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Reinhard Hladik în Dosarul nr. 6.545/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Fabian Niculae_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește