DECIZIE nr. 484 din 2 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, invocată de avocatul Ionescu Dan Cristian, apărător din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în Dosarul nr. 614/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin Încheierea din 5 mai 1997, pronunţată în Dosarul nr. 614/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Codul de procedură penală, invocată de avocatul Ionescu Dan Cristian, apărător din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 174 din Codul de procedură penală, limitand în faţa primei instanţe reprezentarea inculpatului lipsa numai în cazul infracţiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege este amenda sau închisoarea de maximum un an, încalcă art. 24 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la apărare. Prevederile constituţionale garantează în egala măsura cele doua forme de exercitare a dreptului la apărare, asistenţa juridică fiind obligatorie, fără nici o distincţie între reprezentare şi apărarea din oficiu. Or, în speta, fiind vorba de o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţa sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, apărătorul nu poate asigura apărarea inculpatului plecat de mai mulţi ani din ţara, neavând posibilitatea de a pune întrebări coinculpatului şi martorilor, de a solicita probe şi de a pune concluzii, cu excepţia celor scrise.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "În speta, imposibilitatea aparatorului din oficiu de a-l reprezenta pe inculpat nu rezultă din neconstituţionalitatea art. 174 din Codul de procedură penală, ci, în primul rând, din specificul reprezentării, reglementate de lege". Dispoziţia art. 174 din Codul de procedură penală trebuie interpretată ca o garanţie procesuala de care beneficiază inculpatul, reprezentarea lui în faţa primei instanţe fiind permisă numai în cazul infracţiunilor mai puţin grave, fără consecinţe deosebite pentru inculpat, respectiv numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea supusă judecaţii este amenda sau închisoare de cel mult un an. În speta, inculpatul, prin atitudinea sa de a se sustrage judecaţii, a înţeles sa renunţe la garanţiile procesuale pe care legea i le conferă în general şi la garantarea dreptului de apărare în special. Principiile publicităţii, oralitatii şi contradictorialităţii, după care se desfăşoară judecata, oferă posibilitatea unei apărări eficiente a inculpatului. În acelaşi timp, prezenta inculpatului oferă instanţei posibilitatea de a cunoaşte personalitatea acestuia. De aici decurge obligaţia inculpatului, prevăzută în aproape toate legislatiile, de a fi prezent la judecata ce se desfăşoară în faţa primei instanţe, reprezentarea fiind permisă numai în cazurile anume prevăzute de lege.În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului, se arata ca textul art. 174 din Codul de procedură penală este constituţional şi, ca atare, excepţia ridicată în faţa instanţei de judecată este nefondata.Guvernul, în punctul de vedere comunicat, arata ca imposibilitatea aparatorului din oficiu de a-l reprezenta legal pe inculpat nu rezultă din neconstituţionalitatea art. 174 din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, ci din natura, esenta şi limitele reprezentării. Asistenţa juridică fiind asigurata din oficiu, dreptul fundamental la apărare al inculpatului, care nu se prezintă în faţa instanţei, este respectat. În raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, ale art. 171 şi 172 din Codul de procedură penală, prevederile art. 174 din acelaşi cod sunt constituţionale şi reprezintă o garanţie procesuala de care beneficiază părţile în procesul penal, precum şi inculpatul, în cazurile şi în condiţiile expres stabilite prin lege.Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 174 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Art. 174 din Codul de procedură penală nu numai că nu contrazice dispoziţiile art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, dar constituie o garanţie a acestui drept fundamental. Ţinând seama de specificul răspunderii penale şi de consecinţele acesteia asupra persoanei inculpatului, este firesc ca el sa participe personal la judecata în prima instanţa şi ca numai în mod cu totul excepţional să se permită reprezentarea sa. Este exact ceea ce se realizează prin dispoziţia legală atacată.Dar, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 din Codul de procedură penală a fost ridicată de apărătorul din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în nume propriu, urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată. Acest text prevede că excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată, ceea ce nu este cazul în speta, apărătorul nefiind reprezentantul inculpatului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, invocată de avocatul Ionescu Dan Cristian, apărător din oficiu al inculpatului Popescu Silviu Octavian, în Dosarul nr. 614/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește