DECIZIE nr. 484 din 11 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stângu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – Frăţia în Dosarul nr. 3.059/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile criticate instituie norme de procedură civilă care nu au nici o legătură cu libertatea de exprimare prevăzută de art. 30 din Constituţie, aşa cum susţine în mod eronat autorul excepţiei. De asemenea, invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie.C U R T E A,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 iulie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.059/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România Frăţia într-o cauză civilă având ca obiect suspendarea efectelor unei hotărâri emise de autoarea excepţiei, suspendare solicitată de către Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente PETROM pe cale de ordonanţă preşedinţială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că "Promovarea unei hotărâri judecătoreşti în condiţiile art. 581 alin. 3, aşa cum a fost formulată cererea de petenta F.S.L.I. PETROM, este de natură să aducă o gravă atingere drepturilor fundamentale ale membrilor confederaţiei noastre prin încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituţia României". În temeiul dispoziţiilor criticate, instanţa de judecată capătă, în opinia autoarei excepţiei, "puteri discreţionare, putând lipsi partea de posibilitatea exprimării opiniilor sale în procesul ce se judecă prin blocarea capacităţii acesteia de a lua decizii."Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată, întrucât învestirea instanţei se face prin cererea de chemare în judecată, iar ordonanţa preşedinţială se poate da şi fără citarea părţilor, deoarece urgenţa poate impune ca măsura să fie luată în aceeaşi zi. Astfel, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituţie referitoare la libertatea de exprimare.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, iar dispoziţiile criticate prevăd că, în cazurile grabnice, instanţa poate ordona măsuri vremelnice pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime deduse judecăţii. În aceste cazuri înfăptuirea justiţiei constă în luarea unei hotărâri urgente şi imediat executorie, dar părţile interesate au dreptul de a ataca hotărârea cu recurs, care se judecă numai cu citarea părţilor, deci cu dezbateri contradictorii şi cu posibilitatea exercitării dreptului de apărare.Totodată invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 199/2002, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, în cazuri grabnice, luarea unor măsuri cu caracter provizoriu, nebeneficiind de autoritatea de lucru judecat, urgenţa măsurilor fiind impusă de scopul de a nu prejudicia drepturile şi interesele legitime ale părţilor.În acest sens, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, Curtea a statuat că legiuitorul poate institui anumite reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale. O asemenea procedură, instituită de dispoziţiile legale criticate, este conformă şi cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată.În ceea ce priveşte prevederile art. 30 alin. (1) din Constituţie, republicată, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu acestea, referindu-se la alte aspecte decât cele ale libertăţii de exprimare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), care au următorul conţinut: "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează procedura ordonanţei preşedinţiale, în cadrul căreia se dispun măsuri vremelnice, justificate de urgenţa cazurilor supuse judecăţii, în scopul evitării prejudicierii unor drepturi şi interese legitime, iar în cadrul acestei proceduri se prevede posibilitatea instanţei de a da ordonanţa preşedinţială chiar şi fără citarea părţilor.Ca atare, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (1), pretins a fi încălcate de dispoziţiile legale criticate, nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea se referă la libertatea de exprimare "a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor", astfel încât nu se poate reţine contrarietatea dispoziţiilor legale criticate şi textul constituţional menţionat.Critica de neconstituţionalitate nu poate fi primită nici în cazul în care autorul excepţiei a înţeles prin "libertatea de exprimare" dreptul la apărare consacrat prin art. 24 din Constituţie, căci măsurile luate de instanţă în temeiul art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt luate în condiţii de urgenţă şi au un caracter vremelnic, iar împotriva acestora părţile interesate se pot apăra prin exercitarea căilor de atac prevăzute de art. 582 din Codul de procedură civilă, şi anume recursul sau contestaţia, aceasta din urmă îndreptându-se împotriva executării ordonanţei preşedinţiale.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii cu privire la constituţionalitatea art. 581 din Codul de procedură civilă, de exemplu prin Decizia nr. 181 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iulie 2002, şi Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, constatând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii în această materie, considerentele şi soluţia acestor decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – Frăţia în Dosarul nr. 3.059/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește