DECIZIE nr. 483 din 2 decembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorIoan Griga – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocată de Curila Gheorghe în Dosarul nr. 219/1997 al Curţii de Apel Oradea.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 25 noiembrie 1997 şi apoi pentru data de 2 decembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea de Apel Oradea, prin Încheierea din 29 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 219/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocată de Curila Gheorghe.În motivarea excepţiei se susţine ca textul este neconstitutional, deoarece încalcă prevederile din Constituţie privind drepturile şi libertăţile persoanelor fizice cu referire la proprietatea privată, care este inviolabilă şi nu poate fi incalcata prin dispoziţii arbitrare.Exprimandu-şi opinia, Curtea de Apel Oradea a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul fiind constituţional.În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.În punctul de vedere primit de la Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului se considera ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală este constituţional.Guvernul, în punctul de vedere comunicat, arata ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, textul criticat fiind în concordanta cu prevederile constituţionale. De altfel, se remarca faptul ca în "sprijinul excepţiei nu a fost invocată nici o prevedere din Constituţie şi, în realitate, nu exista nici un text care se opune dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală", soluţionarea în acest mod a laturii civile neavând ca "temei răspunderea penală, ci răspunderea civilă delictuala generata de fapta inculpatului".Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.În legătură cu excepţia invocată, este de menţionat ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 207 din 5 iunie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 18 din 3 februarie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a statuat ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Astfel s-a reţinut ca aceste dispoziţii, care se referă la rezolvarea acţiunii civile în procesul penal, nu instituie noi condiţii ale răspunderii civile delictuale, ci trimit la legea civilă, fiind incidente prevederile art. 998 şi următoarele din Codul civil. Instanţa de judecată îl poate obliga pe inculpatul achitat la despăgubiri civile, având în vedere acele situaţii în care exista o culpa a făptuitorului în producerea prejudiciului. Constatarea inexistentei culpei ca element al infracţiunii nu înseamnă totdeauna şi inexistenta culpei ca element al răspunderii civile delictuale.Răspunderea civilă a autorului pentru paguba cauzată persoanei pagubite nu încalcă, asa cum se susţine în sesizare, drepturile şi libertăţile persoanelor fizice cu privire la proprietatea privată. Dimpotriva, obligaţia de despăgubire, instituită de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanţie a dreptului de proprietate, în lipsa căreia averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discretia oricui, ceea ce înseamnă însăşi negarea dreptului respectiv.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, invocată de Curila Gheorghe în Dosarul nr. 219/1997 al Curţii de Apel Oradea.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește