DECIZIE nr. 483 din 10 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Maurici, Gheorghe Cătălin Brânzea, Florin Hodivoianu, Gheorghe Daniel Neagoie, Andrei Georgescu Negulescu şi Sorin Gheorghe Trandafir, prin mandatar Niculae Vlădilă, în Dosarul nr. 1.330/105/2010* al Tribunalului Prahova – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.055D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de menţinere a soluţiei din Decizia Curţii Constituţionale nr. 300 din 27 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.330/105/2010*, Tribunalul Prahova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Maurici, Gheorghe Cătălin Brânzea, Florin Hodivoianu, Gheorghe Daniel Neagoie, Andrei Georgescu Negulescu şi Sorin Gheorghe Trandafir, prin mandatar Niculae Vlădilă, cu prilejul soluţionării unei acţiuni în realizarea drepturilor salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că suspendarea litigiilor de muncă în temeiul textului de lege criticat echivalează cu o îngrădire flagrantă a liberului acces la justiţie şi lipseşte reclamanţii de dreptul la apărare, din moment ce un asemenea conflict de muncă nu este soluţionat de o altă instanţă din România. În cazul declanşării procedurii de insolvenţă s-ar ajunge la situaţia în care salariaţii să nu-şi mai poată apăra drepturile în mod echitabil şi, de asemenea, să nu mai beneficieze de vreo garanţie că drepturile lor vor fi onorate în cadrul procedurii de insolvenţă. Prin urmare, se apreciază că se impune exceptarea litigiilor de muncă de la acţiunile judiciare care să fie suspendate de drept în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.Tribunalul Prahova – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 64 din Legea nr. 85/2006, creanţele salariaţilor vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, motiv pentru care legiuitorul a reglementat situaţia creanţelor născute din raporturile de muncă, în sensul că acestea vor fi realizate în cadrul procedurii de insolvenţă. Sancţiunea suspendării acţiunilor în realizare, în cazul deschiderii procedurii de insolvenţă, constă în aceea că reclamanţii creditori se pot înscrie la masa credală, pentru a-şi recupera creanţele cuvenite, nemaifiind necesară promovarea unei acţiuni pe dispoziţiile dreptului muncii, ceea ce nu poate echivala cu o încălcare a accesului liber la justiţie sau a dreptului la apărare.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate, prin raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 300 din 27 martie 2012*1), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, şi Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008.–––-*1) Decizia Curţii Constituţionale nr. 300 din 27 martie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012.Cu aceste prilejuri Curtea a observat că măsura stabilită prin textul de lege criticat se justifică prin natura specială a procedurii stabilite de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar, în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă.În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.Acest fapt nu poate fi privit ca reprezentând o piedică pentru creditori de a acţiona în vederea realizării drepturilor lor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca, înscriind creanţele pe care le au în tabelul creanţelor împotriva debitorului, să participe la procedura insolvenţei pentru acoperirea creanţelor. În cazul salariaţilor, drepturile acestora sunt înregistrate direct în tabelul de creanţe, fără cerere de admitere a creanţelor, de către administratorul judiciar/lichidator, conform evidenţelor contabile.De asemenea, Curtea nu a reţinut nici criticile referitoare la îngrădirea accesului liber la justiţie sau la încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât, în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale, prin aceasta asigurându-se o garanţie efectivă a drepturilor creditorilor.Totodată, Curtea a constatat că dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de art. 36, nu se prescrie, el fiind conservat prin dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 85/2006; termenele de prescripţie a dreptului de acţiune reîncep să curgă în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 2.534 din noul Cod civil.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Maurici, Gheorghe Cătălin Brânzea, Florin Hodivoianu, Gheorghe Daniel Neagoie, Andrei Georgescu Negulescu şi Sorin Gheorghe Trandafir, prin mandatar Niculae Vlădilă, în Dosarul nr. 1.330/105/2010* al Tribunalului Prahova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește