DECIZIE nr. 482 din 29 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Miguel Sorin Pascu şi Nicolae Ionuţ Pascu în Dosarul nr. 13.571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal răspund Alina Doroftei şi Claudiu Andrei Condoianis, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Părţile prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat este constituţional.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.571/303/2007, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Miguel Sorin Pascu şi Nicolae Ionuţ Pascu în cauza penală având ca obiect judecarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 182 alin. 2 şi art. 180 alin. 2 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal incriminează o conduită, cu consecinţa aplicării unei sancţiuni severe, pe motiv că "a pus în primejdie viaţa persoanei". În acest sens, se arată că o astfel de reglementare are un caracter "deosebit de vast şi un grad ridicat de relativitate", în contextul în care aprecierea consecinţei activităţii infracţionale "este numai una ipotetică, rezultatul letal nu s-a produs şi atitudinea subiectivă a făptuitorului nu este în sensul producerii rezultatului letal". Astfel, se produce o discriminare între cei ale căror fapte "pricinuiesc vătămări cuantificabile obiectiv-matematic prin numărul de zile de îngrijiri medicale" şi persoanele ale căror fapte, deşi pricinuiesc vătămări cuantificabile matematic prin zile de îngrijiri medicale, totuşi, datorită criteriului amintit, determină o sancţiune mult mai gravă.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând că principiul egalităţii impune instituirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite. În acest sens, se arată că atingerea adusă integrităţii corporale a persoanei este mai gravă în cazul în care fapta a avut ca urmare finalitatea prevăzută de textul legal criticat faţă de cea care a condus la leziuni materializate pe corpul victimei care pot fi cuantificate prin prisma unui criteriu matematic, şi anume zile de îngrijiri medicale.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu creează discriminări, deoarece legiuitorul are dreptul de a stabili un regim sancţionator mai sever pentru persoane care au săvârşit fapte de o anumită gravitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal sunt constituţionale în condiţiile în care prevăd fapte cu un grad de pericol social mai ridicat. Astfel tratamentul sancţionator trebuie să fie mai sever faţă de vătămarea corporală care necesită numai un anumit număr de zile de îngrijiri medicale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, constată următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani."În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:Susţinerile autorilor excepţiei referitoare la caracterul discriminatoriu al prevederilor legale criticate sunt neîntemeiate. Art. 182 alin. 2 din Codul penal incriminează faptele care pricinuiesc pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei. Acestea sunt diferite, din punct de vedere al gravităţii producerii consecinţelor, de celelalte fapte reglementate la art. 180, 181 şi art. 182 alin. 1 din Codul penal, dar care au ca urmări leziuni pentru a căror vindecare este necesar un anumit număr de zile de îngrijiri medicale şi, în consecinţă, regimul sancţionator aplicabil nu poate fi identic. În primul caz, fapta persoanei aduce o atingere mult mai gravă integrităţii corporale şi sănătăţii, cu consecinţe iremediabile asupra acestora, decât în cazul în care leziunile pot fi vindecabile într-un număr de zile. Pericolul social al unei astfel de fapte este mai ridicat decât cel al unei vătămări corporale ce produce leziuni vindecabile, ceea ce justifică instituirea unui regim sancţionator mai sever. De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile că prevederile criticate au "un caracter deosebit de vast şi un grad ridicat de relativitate". Criteriile prevăzute de art. 182 alin. 2 din Codul penal sunt obiective, expertiza medico-legală urmând să stabilească, pentru fiecare caz în parte, dacă fapta a pricinuit finalitatea prevăzută de textul de lege criticat. În consecinţă, Curtea constată, în acord cu jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte principiul egalităţii consacrat prin art. 16 din Constituţie, că legiuitorul este în drept să stabilească un tratament juridic diferit pentru situaţii de fapt diferite, principiul egalităţii neînsemnând uniformitate de regim juridic.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Miguel Sorin Pascu şi Nicolae Ionuţ Pascu în Dosarul nr. 13.571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește