DECIZIE nr. 481 din 9 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Istrate în Dosarul nr. 1.411/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Raiffeisen Bank – S.A., consilierul juridic, constatându-se lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece asupra dispoziţiilor legale criticate Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003, ocazie cu care a constatat că art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.411/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Constantin Istrate în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva Deciziei penale nr. 40A din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpaţi şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin limitarea folosirii căii de atac a recursului numai pentru o anumită categorie de decizii pronunţate de instanţele de apel i se îngrădeşte dreptul la un proces echitabil. Or, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate, cât şi a celor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în mod public, echitabil şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale invocate. Dimpotrivă, textul atacat este în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală, care încredinţează legiuitorului dreptul de a stabili competenţa şi procedura de judecată, inclusiv căile de atac şi condiţiile exercitării acestora.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Această soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi din cele ale art. 129, conform cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".De asemenea, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Conceptul de "proces echitabil" nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi nici posibilitatea exercitării căilor de atac – inclusiv a celor extraordinare – de către toate părţile din proces.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu îngrădeşte sub nici un aspect dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului, şi nu opreşte partea interesată de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Faptul că legea nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, urmăreşte asigurarea celerităţii procedurii, având în vedere urgenţa impusă de rejudecarea cauzelor penale.Conceptul de "proces echitabil" nu implică imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac ale hotărârilor judecătoreşti.De asemenea, prevederile legale criticate sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care a avut în vedere instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea modalităţilor de exercitare a căilor de atac.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Pot fi atacate cu recurs: […]e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la principiul prezumţiei de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare şi ale art. 129 referitoare la "Folosirea căilor de atac", precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat, statuând că acestea sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 22 noiembrie 2003, pronunţându-se în legătură cu critica potrivit căreia art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală îngrădeşte dreptul de exercitare a căilor de atac, întrucât nu prevede calea de atac a recursului şi împotriva deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanţă cu art. 129 din Constituţie, care reglementează folosirea căilor de atac. Acest drept fundamental se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, este în competenţa exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate [art. 126 alin. (2) din Constituţie]. Faptul că împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu se poate folosi calea de atac a recursului nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului referitoare la garantarea dreptului la apărare ori a prezumţiei de nevinovăţie, având în vedere că la rejudecarea fondului instanţa este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.De asemenea, în legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate privind exercitarea căilor de atac şi concordanţa legii procesuale româneşti cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996. Prin această decizie, Curtea Constituţională, statuând în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constatat că noţiunea de „proces echitabil” nu implică imperios „existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac ale hotărârilor judecătoreşti, nici, pe cale de consecinţă, posibilitatea exercitării acestor căi de atac […] de către toate părţile din proces”.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Istrate în Dosarul nr. 1.411/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește