DECIZIE nr. 481 din 22 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 718/R/2005 al Tribunalului Harghita.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 503D/2005 şi nr. 646D/2005, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în dosarele Tribunalului Harghita nr. 717/R/2005 şi nr. 892/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 502D/2005, nr. 503D/2005 şi nr. 646D/2005 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 503D/2005 şi nr. 646D/2005 la Dosarul nr. 502D/2005, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate referitoare la repararea pagubelor produse instituţiilor publice de către funcţionarii publici nu încalcă, sub nici o formă, dreptul autorităţii publice de a-şi reîntregi patrimoniul.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierile din 25 mai, 2 mai şi 13 iulie 2005, pronunţate în dosarele nr. 718/R/2005, nr. 717/R/2005 şi nr. 892/2005, Tribunalul Harghita a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, excepţie ridicată de Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc cu ocazia soluţionării acţiunilor în contencios administrativ introduse de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, identică în cele trei dosare, autorul acesteia susţine că textul criticat încalcă prevederile art. 21 din Constituţie care reglementează accesul liber la justiţie, întrucât prevede că autoritatea sau instituţia publică nu poate să antreneze răspunderea civilă a salariaţilor funcţionari publici decât prin emiterea unei dispoziţii de imputare sau prin asumarea de către persoana vinovată a unui angajament de plată. În acest fel, consideră autorul excepţiei, "instituţiei i se îngrădeşte liberul acces la justiţie, întrucât nu se poate adresa instanţei judecătoreşti pentru recuperarea pagubelor produse patrimoniului instituţiei sau pentru restituirea unor sume care au fost acordate necuvenit".Tribunalul Harghita, exprimându-şi opinia în cele trei dosare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În acest sens, instanţa invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care au statuat în mod repetat că "accesul liber la justiţie nu este un drept absolut a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerinţe obligatorii".În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul a transmis punctul său de vedere, având un conţinut asemănător, considerând că excepţia este neîntemeiată.În argumentarea acestui punct de vedere, se arată că dispoziţiile criticate nu îngrădesc accesul la justiţie, ci permit autorităţii sau instituţiei publice să-şi recupereze pagubele cu celeritate, printr-o procedură simplă.Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat în mod repetat că accesul la justiţie nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiţionată, prin lege, de îndeplinirea anumitor cerinţe obligatorii.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, cu un conţinut asemănător, prin care consideră, în esenţă, că excepţia este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, text care are următorul cuprins:"Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 72 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile."Textul art. 72 din Legea nr. 188/1999, la care face trimitere textul de lege criticat, are următorul cuprins: „Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; … b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; … c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile." … În esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că prin textul de lege criticat se încalcă dreptul de acces liber la justiţie consacrat prin art. 21 din Constituţie. Din motivarea excepţiei rezultă că, în realitate, autorul excepţiei are în vedere numai alin. (1) şi (2) ale art. 21, texte care au următorul cuprins: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.Dispoziţiile constituţionale ale art. 21 consacră, între drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, prevăzute în titlul II, cap. I, accesul liber la justiţie al persoanei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ceea ce exclude autorităţile şi instituţiile publice.Curtea reţine că textul criticat pentru neconstituţionalitate nu încalcă dreptul autorităţii sau instituţiei publice de a-şi reîntregi patrimoniul, în cazul angajării răspunderii civile a funcţionarului public, ci prevede o procedură specială, mai facilă, în acest scop.Totodată, Curtea observă că, prin textul criticat, numai în cazul pagubelor produse patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, precum şi în cazul nerestituirii în termenul legal a sumelor acordate necuvenit este prevăzută, pentru autoritatea publică, calea emiterii unui ordin sau unei dispoziţii de imputare sau, după caz, a asumării de către cel în cauză a unui angajament de plată. Aceasta este o modalitate specifică, mult simplificată şi operativă, de acoperire a unui prejudiciu, explicabilă prin raportul specific de autoritate existent între conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi funcţionarul supus rigorilor unui statut special, care îl deosebeşte de persoana angajată în baza unui contract de muncă.De altfel, Curtea reţine că, potrivit art. 93 din Legea nr. 188/1999, „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.”În consecinţă, Curtea constată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Direcţia Silvică Miercurea-Ciuc în dosarele nr. 718/R/2005, nr. 717/R/2005 şi nr. 892/2005 ale Tribunalului Harghita.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește