DECIZIE nr. 480 din 6 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 10.188/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.710D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, excepţie ridicată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 10.681/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti Secţia I penală.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 190D/2008, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 8.850/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipseşte partea Gabriel Solomon, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.709D/2007, nr. 1.710D/2007 şi nr. 190D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei prezent este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.710D/2007 şi nr. 190D/2008 la Dosarul nr. 1.709D/2007, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Autorul excepţiei, Dorel Cheche, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi depune documente referitoare la admiterea de către instanţa de judecată a unei alte contestaţii formulate de autorul excepţiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat, prin care a fost soluţionată plângerea împotriva unei alte hotărâri de sancţionare date de comisia de disciplină din penitenciar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 14 şi 19 noiembrie 2007 şi din 11 decembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 şi nr. 8.850/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Octavian Rache, de Dorel Cheche şi, din oficiu, de instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unor contestaţii privind încheieri ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate referitoare la plângeri formulate împotriva unor hotărâri de sancţionare date de comisia de disciplină din penitenciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, potrivit cărora contestaţia introdusă împotriva încheierii judecătorului delegat nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la această Convenţie privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală. Arată că sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate unei persoane condamnate (avertismentul, suspendarea dreptului de a participa la activităţi culturale, artistice şi sportive, suspendarea dreptului de a presta o muncă, suspendarea dreptului de a primi şi de a cumpăra bunuri, suspendarea dreptului de a primi vizite) se pot dispune pe o durată cuprinsă între o lună şi 3 luni, perioadă care expiră de cele mai multe ori pe parcursul procedurii judiciare în care persoana condamnată contestă legalitatea sau temeinicia sancţiunii disciplinare. Prin urmare, deşi persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, sancţionată disciplinar, recurge la procedura judiciară prevăzută de lege pentru a contesta sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată, pe parcursul procedurii demersul rămâne în mare măsură fără obiect, deoarece execută sancţiunea disciplinară, în această ipoteză neexistând niciun mijloc de întoarcere a executării. Singurul efect pe care l-ar mai putea avea admiterea plângerii sau a contestaţiei este eliminarea din dosarul personal a sancţiunii disciplinare, cu consecinţe asupra unei eventuale liberări condiţionate sau asupra unei ulterioare modificări a regimului de executare. Se constată astfel că, deşi în mod formal condamnatul are acces la justiţie, acesta nu este un recurs efectiv, cât timp instanţa nu poate dispune nicio măsură reparatorie în ipoteza în care ar admite contestaţia.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 este neîntemeiată, invocând în acest sens Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2007 şi nr. 463/2007.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat nu prevede posibilitatea suspendării executării sancţiunilor disciplinare prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 275/2006, deoarece îngrădirea drepturilor nu este atât de gravă ca în cazul aplicării sancţiunii izolării prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. f). Consideră că dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 nu încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), asigurându-se tuturor părţilor interesate posibilitatea de a se folosi de toate regulile şi garanţiile procesuale în vederea apărării şi realizării intereselor lor legitime. De asemenea, susţine că art. 23 alin. (11) din Constituţie stabileşte principiul prezumţiei de nevinovăţie în procesul penal, nu pentru orice procedură adusă în faţa unei instanţe de judecată. În cazul în care instanţa de judecată constată că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale, atunci persoana sancţionată ilegal poate cere sancţionarea penală, disciplinară sau civilă a persoanei respective, precum şi despăgubiri şi repunerea în drepturi.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 sunt constituţionale, întrucât nu conţin norme contrare dreptului persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie, întrucât aplicarea unei sancţiuni disciplinare nu implică pronunţarea instanţei asupra fondului procesului penal, adică şi asupra vinovăţiei inculpatului. Invocă în acest sens Deciziile Curţii Constituţionale nr. 462/2007, nr. 463/2007, nr. 1.005/2007, nr. 1.243/2007 şi nr. 21/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având următorul cuprins: „Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la această convenţie privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse, în integralitatea acestora, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la o serie de texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006, în integralitatea acestora. Astfel, Curtea a reţinut că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată, în care s-a stabilit deja existenţa vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, aspectele criticate excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, deoarece situaţia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului. Cu această ocazie, Curtea a mai constatat că art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea, legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, are dreptul de a reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovăţie.Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituţie şi cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Pilla contra Italiei, prin Decizia asupra admisibilităţii din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, niciuna din prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot parcursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 faţă de prevederile art. 23 alin. (11) şi ale art. 24 din Constituţie, respectiv faţă de dispoziţiile art. 6 paragrafele 1, 2 şi 3 lit. b) şi c) şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat este în concordanţă şi cu dispoziţiile constituţionale ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 nu vizează faza de executare a procesului penal, considerentele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia menţionată mai sus sunt valabile şi în prezenta cauză.Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reţinută.Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 în raport cu prevederile art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea abuzului de drept, prevederile invocate nu sunt aplicabile în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Octavian Rache, de Dorel Cheche şi, din oficiu, de instanţa de judecată în dosarele nr. 10.188/302/2007, nr. 10.681/302/2007 şi nr. 8.850/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește