DECIZIE nr. 480 din 18 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului



    Augustin Zegrean – preşedinte    Valer Dorneanu – judecător    Petre Lăzăroiu – judecător    Mircea Ştefan Minea – judecător    Daniel Marius Morar – judecător    Mona-Maria Pivniceru – judecător    Puskas Valentin Zoltan – judecător    Simona-Maya Teodoroiu – judecător    Fabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Mircea Copăcel în Dosarul nr. 4.317/183/2014 al Judecătoriei Băileşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 354D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi. Se mai arată că prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 11 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.317/183/2014, Judecătoria Băileşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Mircea Copăcel într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că aplicarea prevederilor legale criticate în privinţa unui antecontract sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ are semnificaţia unei aplicări retroactive a legii civile, ceea ce contravine şi dispoziţiilor art. 6 cu denumirea marginală Aplicarea în timp a legii civile din Codul civil. De asemenea, se susţine că Legea nr. 17/2014 este discriminatorie, întrucât exclude din domeniul său de aplicare antecontractele autentificate la notariat anterior intrării sale în vigoare, convenţiile încheiate între rude şi terenurile situate în intravilanul localităţilor. Mai mult, sunt încălcate şi dispoziţiile convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la interzicerea discriminării.6. Judecătoria Băileşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile legale criticate reglementează condiţii suplimentare de admisibilitate a acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare a unui teren agricol situat în extravilan şi au natura unor dispoziţii procedurale, de imediată aplicare, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, prevederile legale criticate sunt dispoziţii de procedură, aplicabile pentru viitor, în deplin acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, instanţa de judecată apreciază că promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 rămân valabile, fiind guvernate de legea în vigoare la momentul încheierii lor, părţile putând solicita rezoluţiunea antecontractului, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în momentul introducerii acţiunii.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 3, art. 4, art. 5 şi art. 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:– Art. 3: "(1) Terenurile agricole situate în extravilan pe o adâncime de 30 km faţă de frontiera de stat şi ţărmul Mării Negre, către interior, precum şi cele situate în extravilan la o distanţă de până la 2.400 m faţă de obiectivele speciale pot fi înstrăinate prin vânzare-cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naţionale, eliberat în urma consultării cu organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, prin structurile interne specializate menţionate la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică preemptorilor. … (3) Avizele prevăzute la alin. (1) vor fi comunicate în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Apărării Naţionale se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii de a emite avizul, se consideră ca fiind favorabil. … (4) Terenurile agricole situate în extravilan, în care se află situri arheologice, în care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător, pot fi înstrăinate prin vânzare doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, după caz, emis în termen de 20 de zile lucrătoare de la înregistrarea cererii de solicitare de către vânzător. Procedura şi alte elemente privind obţinerea avizului specific al Ministerului Culturii se reglementează prin normele metodologice de aplicare a legii. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, avizul se consideră ca fiind favorabil." … – Art. 4: "(1) Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan pe care sunt situate situri arheologice clasate se face potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare. … (3) Solicitarea şi utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile şi alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credinţe atât a părţilor din contract, cât şi pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară."; … – Art. 5: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege."; … – Art. 9: "Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafaţa de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafaţa de peste 30 de hectare, de către structura centrală."11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 – Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 – Interzicerea discriminării cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 – Interzicerea generală a discriminării cuprins în Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi Convenţie.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate se aplică retroactiv şi sunt discriminatorii, având în vedere că sub incidenţa lor intră şi antecontractele încheiate sub semnătură privată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014.13. Curtea constată că prevederile legale criticate în prezenta cauză se referă la vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan, cu exercitarea dreptului de preempţiune şi obţinerea avizului final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă a hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract. Curtea reţine că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 stabilesc atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului, şi condiţiile reglementate de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, după caz (a se vedea şi Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, paragraful 22).14. Condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate sunt, aşadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. Altfel spus, dispoziţiile legale criticate se circumscriu domeniului propriu de reglementare al legii, fiind aplicabile tuturor vânzărilor de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a acestui act normativ, în acord cu principiul aplicării imediate a legii noi. De altfel, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, constatând că, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).15. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la discriminarea creată prin inaplicabilitatea prevederilor legale criticate şi la antecontractele autentificate la notariat, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, spre deosebire de antecontractele încheiate sub semnătură privată, cum este situaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, că această critică a rămas fără obiect. Prin urmare, condiţiile de admisibilitate prevăzute de legea specială, la data introducerii acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, vizează toate antecontractele ce corespund domeniului de reglementare al Legii nr. 17/2014, încheiate cu respectarea condiţiilor legale de validitate, indiferent de data sau de forma încheierii lor.16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate şi dispoziţiile convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, coroborate cu cele referitoare la interzicerea oricărei discriminări cu privire la exerciţiul drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, având în vedere faptul că, pe de o parte, dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecinţele ce decurg din acestea, iar, pe de altă parte, prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 reglementează o condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în justiţie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu este de natură a contraveni dispoziţiilor convenţionale invocate. În ceea ce priveşte invocarea art. 6 din Convenţie prin raportare la prevederile art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, Curtea reţine că textul convenţional invocat nu are incidenţă în cauză.17. De altfel, problema de neconstituţionalitate invocată în legătură cu textul de lege criticat se referă la aplicarea retroactivă a acestuia, în cazul în care şi antecontractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 trebuie să se supună dispoziţiilor noii legi. Astfel, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, efectul specific al unui antecontract de vânzare, constând în obligaţia reciprocă de a încheia în viitor contractul de vânzare, ar trebui să se supună legii în vigoare la data încheierii antecontractului, iar nu legii noi. În legătură cu aceste susţineri, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, anterior citată, şi a reţinut că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, transferul acestui drept urmând a se realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Cu alte cuvinte, îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.18. Având în vedere cele mai sus precizate, Curtea constată că prevederile art. 3, art. 4, art. 5 şi ale art. 9 din Legea nr. 17/2014 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Copăcel în Dosarul nr. 4.317/183/2014 al Judecătoriei Băileşti şi constată că dispoziţiile art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Băileşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește