DECIZIE nr. 48 din 8 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.752/2000 al Curţii de Apel Bacau Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Mihai Cliveti, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocatul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 41 alin. (2) şi în art. 134 alin. (2) lit. a).Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se invoca practica jurisdicţională în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 15 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.752/2000, Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a ansamblului dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – S.A. Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 este neconstitutionala în totalitatea ei, incalcand prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţia României, întrucât reglementează într-un domeniu ce nu se regaseste între domeniile expres prevăzute de Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999. Se arata ca aceasta ordonanţa contravine art. 125 alin. (3) din Constituţie, „deoarece lasă la dispoziţia Guvernului posibilitatea de a modifica după bunul plac procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti”. Un alt motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 îl constituie, în opinia autorului excepţiei, încălcarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care stabilesc ca organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti sunt reglementate prin lege organică. Se invoca faptul ca prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 sunt modificate art. 1391-1398 din Codul civil, fără sa existe o abilitare în acest sens. Totodată se arata ca „se instituie o procedură specială în domeniul executării silite mobiliare şi imobiliare, procedura care deroga de la dispoziţiile dreptului comun şi care este valabilă doar în ce priveşte Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi debitorii acesteia” şi ca „prin aceasta maniera de reglementare se elimina unul din efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridică de a mai invoca aceleaşi excepţii şi apărări pe care le putea invoca faţă de cedent”. Autorul excepţiei mai invoca în motivarea acesteia încălcarea principiului liberului acces la justiţie, existenta unei „discriminări între stat, atunci când acţionează ca persoana de drept privat, şi comerciantul persoana fizica şi/sau juridică”, încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2), în ceea ce priveşte apărarea în mod egal, indiferent de titular, a proprietăţii private, şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului.Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi contencios administrativ, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate în Dosarul nr. 1.752/2000, considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 este constituţională.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Prin prevederile sale Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu excede limitelor delegării, întrucât „măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat” se încadrează în domeniul stabilit prin art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi, ca urmare, corespund art. 107 alin. (3) din Constituţie. Pe de altă parte, Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu organizează instanţe judecătoreşti, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ci numai o procedură de executare silită. Aceasta procedura de valorificare a unor creanţe neonorate la termen nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, astfel încât nu poate încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie. În sfârşit, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul este obligat să asigure libertatea comerţului, dar nu şi libertatea agenţilor economici de a nu-şi plati datoriile.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999.Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile ordonanţei criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3), ale art. 125 alin. (3), ale art. 72 alin. (3) lit. h), ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 72 alin. (3) lit. h): "Prin lege organică se reglementează: […]h) organizarea şi funcţionarea […] instanţelor judecătoreşti […]."; … – Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular […].";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001, a statuat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale. Prin aceste decizii s-a reţinut, în esenta, ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu contravine dispoziţiilor constituţionale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, şi anume prin lege ordinară, iar nu prin lege organică, astfel ca în aceste materii se pot stabili norme juridice şi prin ordonanţe emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum în mod constant Curtea Constituţională a afirmat în jurisprudenta sa. Referindu-se la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut ca „se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonanţa, care nu contravin acestui principiu, condiţii de natura sa împiedice abuzul de drept şi, în acelaşi timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creanţelor prevăzute de ordonanţa şi, pe de altă parte, îngrădirea accesului la justiţie”. S-a precizat ca, în realitate, cele doua condiţii prevăzute în textele de lege criticate, justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute de ordonanţa, nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justiţie.Referitor la critica de neconstituţionalitate intemeiata pe argumentul ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 ar deroga de la dispoziţiile Codului de procedura civilă, Curtea Constituţională a precizat că nu se poate retine neconstituţionalitatea acestor prevederi de vreme ce ordonanţa – emisă în baza delegării legislative prin lege specială de abilitare – poate să modifice normele de competenţa şi de procedura, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Curtea mai constata că nu este întemeiat nici argumentul autorului excepţiei potrivit căruia Guvernul a depăşit limitele delegării legislative prin aceea ca a reglementat în domenii ce aparţin legii organice, deoarece, în realitate, stabilirea unei proceduri privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante constituie una dintre "măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat" şi, prin urmare, se încadrează în domeniul stabilit prin art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, corespunzând art. 107 alin. (3) din Constituţie.În sfârşit, Curtea constata că nu poate fi reţinut ca argument valabil faptul ca procedura specială de executare a creanţelor preluate la datoria publică contravine principiului apărării proprietăţii private indiferent de titular şi principiului garantarii libertăţii comerţului. Aceasta deoarece crearea unei proceduri speciale în favoarea statului este justificată prin calitatea de creditor privilegiat a statului, precum şi prin conexiunea dintre datoria publică interna şi bugetul de stat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – S.A. Bacau în Dosarul nr. 1.752/2000 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește