DECIZIE nr. 48 din 31 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, arătând că, atât timp cât procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, au forţă probatorie, procesul penal în care acestea sunt administrate nu prezintă suficiente garanţii de echitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Referitor la susţinerile şi trimiterile autorului excepţiei la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în notele scrise depuse la dosar, arată că administrarea unor probe în cadrul procesului penal ar putea pune în discuţie, în anumite împrejurări, încălcarea dreptului persoanei de a nu se autoincrimina, respectiv a dreptului la tăcere. Însă nu este cazul în speţa de faţă în care persoana incriminată nu a fost prezentă la întocmirea proceselor-verbale ale organelor de control, folosite ulterior ca mijloace de probă în instanţă, deci nu a fost pusă în situaţia de a se autoincrimina. Persoana incriminată are, însă, posibilitatea de a contesta respectivele acte, potrivit legii.În fine, întrucât Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate, respingând critica cu un atare obiect, se propune menţinerea jurisprudenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 1/195/2004, Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 coroborate cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală permit ca procesele-verbale şi actele de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, să fie mijloace de probe "dacă legea prevede aceasta". Textul de lege criticat nu prezintă suficiente garanţii pentru desfăşurarea unui proces penal echitabil, autorizând un "amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale".Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorul excepţiei ajunge la concluzia că probele obţinute în cadrul procedurilor administrative ar putea fi considerate legale şi, implicit, ar putea fi folosite în procesul penal, doar dacă în procedurile preliminare se respectă exigenţele dreptului la un proces echitabil.Or, procedurile administrative de control la care se referă art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală nu prezintă caracteristicile unei proceduri preliminare pentru a putea legitima folosirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare, fără nicio distincţie, în procesul penal declanşat ulterior. Astfel, judecătorul nu îşi poate fundamenta intima convingere pe faptele relevate de organele administrative, fiind necesar ca hotărârea pe care o pronunţă să se întemeieze exclusiv pe elementele probatorii produse din dezbateri, supuse discuţiei libere şi contradictorii a părţilor.În concluzie, autorul excepţiei apreciază că, în acord cu principiul echităţii procesului penal, înscrisurile cu valoare "probatorie" menţionate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu pot constitui decât simple informaţii obţinute în urma unor anchete conduse de organele administrative de control, după procedurile proprii.Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia penală arată că funcţia justiţiei de a interpreta şi aplica legile la cazurile concrete, de a judeca şi aplica sancţiuni este asigurată de regulile de desfăşurare a activităţii de judecată, care permit instanţelor să dezbată în contradictoriu, public, oral şi nemijlocit legalitatea şi temeinicia mijlocului de probă, iar părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Aşa fiind, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională respingând prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, sau prin Decizia nr. 524/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, criticile cu un atare obiect.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";– Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 şi art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) şi (3) referitor la independenţa şi imparţialitatea justiţiei. De asemenea, se mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 509/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 iulie 2006, constatând netemeinicia criticilor formulate.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate nu contravin dreptului părţilor la un proces echitabil, întrucât procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicităţii şi imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor, întrucât instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludenţei şi utilităţii probelor, iar, cu ocazia deliberării, tot instanţa de judecată este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.Pentru aceleaşi motive, Curtea a reţinut că nici dispoziţiile art. 214 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 coroborate cu cele ale art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dobra în Dosarul nr. 1/195/2004 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește