DECIZIE Nr. 48*) din 30 aprilie 1996

privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unor unităţi sanitare



–––––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Costica Bulai – preşedinteIoan Deleanu – judecătorLucian Stangu – judecătorGeorgeta Panoviciu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat fără citarea părţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unor unităţi sanitare, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 1996 a Tribunalului Mehedinti, pronunţată în Dosarul nr. 4.464/1995, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unor unităţi sanitare, invocată în apel de reclamantul Marcu Vichentie, prin avocatul sau.Autorul excepţiei considera ca prevederile respectivului decret de naţionalizare sunt neconstituţionale, incalcindu-se dreptul de proprietate garantat de Constituţie.Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază ca excepţia este „neîntemeiată”, întrucît „actul de naţionalizare ce a operat asupra proprietăţii apelantului nu contravine prevederilor art. 41 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate”, dar – precizează instanţa – cu observarea „prevederii exprese ca limitele şi conţinutul acestor drepturi sunt stabilite prin lege”.Până la soluţionarea excepţiei, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Decretului nr. 134/1949, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Prin Decretul nr. 134 din 2 aprilie 1949 s-a dispus naţionalizarea unităţilor sanitare, între care şi farmaciile din comunele urbane resedinte şi neresedinte de judeţ şi centre importante muncitoresti.S-a considerat de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate ca prevederile respectivului decret de naţionalizare sunt neconstituţionale, incalcindu-se dreptul de proprietate garantat de Constituţie.Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. În sensul aceluiaşi articol din Constituţie, nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.Prevederile Decretului nr. 134/1949 nu pot fi însă confruntate cu cele ale art. 41 din Constituţie, pentru a constata astfel dacă ele sunt sau nu constituţionale.În condiţiile art. 41 alin. (3), (5) şi (8) din Constituţie, singurele posibilităţi de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri proprietate privată sunt exproprierea şi confiscarea. Dar suprematia Constituţiei, inclusiv a dispoziţiilor constituţionale referitoare la regimul juridic al proprietăţii private, priveşte reglementările adoptate sub imperiul ei, nu şi cele anterioare momentului intrării în vigoare a legii fundamentale. Cu alte cuvinte, nu se poate discuta constituţionalitatea unor reglementări juridice în raport cu normele constituţionale adoptate ulterior acelor reglementări. În considerarea şi a unui asemenea conflict temporal de norme, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a precizat ca: „Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege”.Punerea în discuţie a raportului de constituţionalitate dintre prevederile Decretului nr. 134/1949 şi cele ale Constituţiei nu este posibila nici sub un alt aspect. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, care vizează tocmai conflictul temporal de legi, legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin Constituţiei.Or, un act normativ care nu mai este în vigoare, ca urmare a abrogării lui implicite, pe baza art. 150 alin. (1) din Constituţie, nu poate face evident obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Cît priveşte efectele produse de un asemenea act, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, raminind ca instanţa de drept comun sa o rezolve potrivit legislaţiei în vigoare.În esenta, acestea au fost şi considerentele Deciziei nr. 134 din 6 decembrie 1994 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, care au fundamentat în drept soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949.Întrucît nu exista nici un element nou care să justifice abaterea de la soluţia anterioară, excepţia urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.În consecinţa, ţinând seama de prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi de dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unor unităţi sanitare, invocată de reclamantul Marcu Vichentie în Dosarul nr. 4.464/1995 al Tribunalului Mehedinti.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 30 aprilie 1996.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Georgeta Panoviciu––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește