DECIZIE nr. 48 din 23 martie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vench Tour” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.020/1998 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia comercială şi contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 martie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Finanţelor şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 23 martie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 1.020/1998, Curtea de Apel Targu Mures – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 105/1997.În motivarea excepţiei autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile art. 6 din această lege sunt neconstituţionale, deoarece obligarea la plata unei taxe de timbru pentru contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti contravin prevederilor art. 21, art. 47 alin. (3) şi art. 134 din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca neîntemeiată, cu motivarea ca prin Legea nr. 105/1997 s-a stabilit o procedură administrativ-jurisdicţională, care nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie.În temeiul prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată şi ca dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21, 47 şi ale art. 134 alin. (2) din Constituţie, întrucât statul are dreptul şi obligaţia sa intervină în activitatea economică, pentru crearea cadrului favorabil al acestei activităţi, politica legislativă fiind una dintre parghiile specifice de intervenţie a statului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca art. 6 din Legea nr. 105/1997 prevede obligaţia plăţii taxei de timbru pentru exercitarea unei cai administrative de atac, în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale care nu are legătură cu prevederile constituţionale ale art. 21, 47 şi 134. Se mai arata, de asemenea, ca, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, „cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice”. În concluzie, se considera ca excepţia este neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 105/1997, potrivit cărora „Contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestată, dar nu mai puţin de 10.000 lei, iar plângerile adresate Ministerului Finanţelor sunt supuse unei taxe de timbru de 1% la suma contestată, dar nu mai puţin de 10.000 lei.Sumele plătite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestaţiei şi plângerii, se restituie, la cerere, integral sau parţial, în raport cu admiterea integrală sau parţială a acestora."Autorul excepţiei critica dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 105/1997, întrucât, prin instituirea unei taxe de timbru de 2% din suma contestată, pentru contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat, se încalcă prevederile art. 21, 47 şi 134 din Constituţie.Curtea Constituţională a statuat în practica sa, asa cum rezultă din Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut în art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Acest text nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, iar faptul ca asemenea taxe sunt prevăzute de lege şi pentru căile de atac care nu intră în competenţa instanţelor judecătoreşti nu este neconstitutional, deoarece autorităţile respective nu desfăşoară o activitate pur administrativă, ci una care are şi un caracter jurisdicţional, apropiată de cea a instanţelor judecătoreşti. Liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Pe cale de consecinţa, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite de lege. Aceste proceduri jurisdicţionale au reguli care le deosebesc de procedura desfăşurată în faţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul Gradinger contra Austriei, a statuat ca, în ceea ce priveşte competenţa unei curţi administrative, compatibilitatea sa cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se evalueaza în lumina caracteristicilor constitutive ale unui organ "judiciar cu jurisdicţie deplina", printre acestea figurand puterea de a reforma decizia unui organ inferior sub toate aspectele, în fapt ca şi în drept. Iar în lipsa unei asemenea competente în domeniu, acea curte nu poate fi considerată un tribunal în sensul art. 6 din convenţie.În speta Legea nr. 105/1997 prevede, la art. 9, ca „Împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor contestate”. Faptul ca prin dispoziţiile art. 6 din aceeaşi lege contestaţiile adresate direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sunt supuse unei taxe de timbru este în concordanta cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, şi cu cele ale art. 54, care îi obliga pe cetăţeni să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 105/1997 contravin prevederilor art. 47 din Constituţie, Curtea retine următoarele:Potrivit art. 47 din Constituţie, cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii care sunt scutite de taxe de timbru. Dreptul de petiţionare se concretizează în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup, care nu presupun calea justiţiei, la care autorităţile au obligaţia de a răspunde în termenele şi condiţiile stabilite potrivit legii. În aceste condiţii, sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993.Aprecierea constituţionalităţii instituirii unor taxe în cadrul recursului administrativ nu poate fi facuta decât în raport cu prevederile art. 48 din Constituţie, care are următorul conţinut: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. … (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale." … Expresia în plan legislativ a dreptului reglementat de art. 48 din Constituţie o reprezintă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 care, la art. 3, prevede: „Cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevăzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de către organele prevăzute de legea specială şi în condiţiile stabilite de aceasta.”În speta de faţa această lege este Legea nr. 105/1997 care, la art. 6, prevede timbrarea la valoare a contestaţiilor formulate, în scopul prevenirii unor abuzuri care s-ar putea săvârşi în exerciţiul acestor drepturi.Şi, în fine, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 134 din Constituţie, care se referă la economia României şi la obligaţiile statului în ceea ce priveşte măsurile economico-financiare pentru sprijinirea economiei de piaţa şi protejarea intereselor naţionale, Curtea constata ca aceste critici sunt nesemnificative în soluţionarea excepţiei de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vench Tour” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.020/1998 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 martie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește