DECIZIE nr. 48 din 13 ianuarie 2009

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Constantin Moraru, Floarea Moraru, Dan Tudorache şi Doina Tudorache într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.La apelul nominal răspunde partea Gheorghe Verona, asistată de domnul avocat Gheorghe Rădescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.626/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Constantin Moraru, Floarea Moraru, Dan Tudorache şi Doina Tudorache într-o cauză civilă având ca obiect o acţiune în revendicare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia contravin dispoziţiilor art. 142 alin. (1) şi ale art. 146 din Constituţie, întrucât conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a exercita un control de constituţionalitate asupra actelor normative cu putere de lege.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, având următorul cuprins: „Instanţele de judecată sunt competente să stabilească valabilitatea titlului.”Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 144 referitor la structura Curţii Constituţionale şi la art. 146 referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale.Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în practica sa jurisdicţională, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 356 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea a statuat, în raport cu o critică identică, faptul că prevederile criticate pentru neconstituţionalitate „nu instituie un control de constituţionalitate cu privire la acte normative adoptate anterior Constituţiei din 1991, ci doar prevăd criterii de care instanţele judecătoreşti trebuie să ţină seama, conform principiului tempus regit actum, pentru stabilitatea valabilităţii titlurilor”. De asemenea, prin Decizia nr. 264 din 19 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 19 aprilie 2001, s-a reţinut că „opţiunea legiuitorului de a nu recunoaşte valabilitatea preluării în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale a bunurilor care au intrat în proprietatea statului fără un titlu valabil nu are nicio legătură cu dispoziţiile care prevăd atribuţiile Curţii Constituţionale în regimul constituţional instituit prin adoptarea Constituţiei din 1991”.Soluţia pronunţată prin aceste decizii îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, excepţie ridicată de Constantin Moraru, Floarea Moraru, Dan Tudorache şi Doina Tudorache în Dosarul nr. 4.626/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește