DECIZIE nr. 478 din 22 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 alin. (1) şi art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, modificată prin Legea nr. 323/2001„, excepţie ridicată de Ye Xiudan şi Ye Xiao în dosarele nr. 551/RF/2005 şi nr. 7.895/RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constituţională sub nr. 484D/2005, respectiv nr. 527D/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 484D/2005 şi nr. 527D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 527D/2005 la Dosarul nr. 484D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public arată că prin deciziile nr. 281 din 7 iunie 2005 şi nr. 345 din 28 iunie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Consideră că, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei constante a Curţii în materie, soluţiile adoptate şi argumentele ce au stat la baza deciziilor menţionate se impun a fi menţinute şi în prezenta cauză şi, în consecinţă, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 28 şi 21 aprilie 2005, pronunţate în dosarele nr. 551/RF/2005 şi nr. 7.895/RF/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 5 alin. (1) şi art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, modificată prin Legea nr. 323/2001„. Excepţia a fost ridicată de Ye Xiudan şi Ye Xiao în cauze civile având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins plângerile acestora împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitară condiţionată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (2), precum şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care instituie şi garantează dreptul persoanei la protecţie împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante.Se susţine că textul de lege menţionat nu este "suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu" şi nu îndeplineşte criteriul de calitate consacrat atât de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi în practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului ("cauza B. contra Franţei"). Dispoziţiile legale criticate permit interpretări "eronate" în sensul limitării condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie, pentru unul dintre cele cinci motive cuprinse în definiţia Convenţiei de la Geneva (rasa, religia, naţionalitatea, opinii politice, apartenenţa la un anumit grup social). Or, astfel de limitări sunt contrare principiilor fundamentale cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie şi în art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece aceste principii – absolute şi necondiţionate – devin incidente "în toate cazurile existenţei riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante, indiferent de motive".Totodată, dispoziţiile art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 „nu includ în motivele de acordare a protecţiei umanitare pedepsele inumane sau degradante, limitând astfel şi mai mult sfera posibilităţilor de acordare a acesteia”.Autoarea excepţiei, Ye Xiudan, menţionează că, în fapt, se află în situaţia de a fi supusă sterilizării forţate, la întoarcerea în statul de origine, deoarece a încălcat regulamentul planificării natalităţii prin naşterea a trei copii. Or, instanţa de fond nu a apreciat această situaţie ca fiind un motiv de acordare a unei forme de protecţie umanitară condiţionată.Se precizează, de asemenea, că "prezenta excepţie nu priveşte dispoziţiile art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, republicată, întrucât noile dispoziţii, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004, nu sunt aplicabile cauzei de faţă – potrivit art. 36 din acelaşi act normativ – cererea de acordare a unei forme de protecţie umanitară fiind anterioară intrării în vigoare a modificărilor”.În final, se face referire şi la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului de a interveni în planul legislaţiei naţionale, în mod excepţional, însă, atunci când constată că o lege internă nu respectă criteriul calităţii, impus de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "argumentele invocate se referă la posibilitatea interpretării restrictive a prevederilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, fără a releva însă un real conflict între textul în cauză şi norma înscrisă în art. 22 din Constituţie”.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textului de lege criticat faţă de prevederile art. 22 din Constituţie, se arată că prin Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, Curtea Constituţională a reţinut că beneficiul acordării unei forme de protecţie umanitară condiţionată, reglementată de art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, „se află în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică, prevăzut de art. 22 din Constituţie”.În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate contravin art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se precizează că principalul scop al acestui articol este de a proteja demnitatea umană şi integritatea fizică şi mentală a persoanei, prin instituirea unei obligaţii negative a statului de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane şi degradante, dar şi a unei obligaţii pozitive, ce constă în protejarea oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa contra unei situaţii iremediabile de pericol de a fi supusă la rele tratamente, chiar dacă acest risc ar urma să se materializeze în afara teritoriului său. Or, reglementarea, prin ordonanţa criticată, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitară condiţionată reprezintă tocmai asumarea de către stat a acestei obligaţii pozitive.Referitor la susţinerile autorilor excepţiei potrivit cărora dispoziţiile art. 5 lit. b) limitează cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură sau de tratamente inumane sau degradante are la bază unul dintre cele cinci criterii prevăzute de Convenţia de la Geneva, se arată că prin Decizia nr. 291 din 1 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 21 ianuarie 2002, Curtea Constituţională a constatat că „aprecierea conţinutului şi înţelesului termenilor dintr-un text de lege, precum şi a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de către autorităţile chemate să aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii nu intră în competenţa justiţiei constituţionale, ci în competenţa instanţelor de drept comun”.În sfârşit, se menţionează că, urmare a modificărilor şi completărilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000, art. 5 prevede, ca motiv de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, pe lângă riscul de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, şi pe acela al riscului de a fi supus pedepselor inumane sau degradante.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 pct. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată, sunt constituţionale.În acest sens, se arată că stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a condiţiilor în care se va acorda protecţie umanitară condiţionată este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi integritate fizică şi psihică.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare şi motivărilor formulate de autorii excepţiei, dispoziţiile "art. 5 alin. (1) şi art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, modificate prin Legea nr. 323/2001„. Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 31 ianuarie 2004, şi republicată apoi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 5: "Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale, constând în:(…)2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 22 alin. (2): "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant."De asemenea, autorii excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse, în repetate rânduri, controlului de constituţionalitate exercitat pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 151 din 17 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2003, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, reţinând că nu sunt încălcate prevederile art. 22 din Constituţie.De asemenea, prin Decizia nr. 281 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2005, precum şi prin Decizia nr. 345 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 25 august 2005, Curtea a constatat constituţionalitatea art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 faţă de aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate ca fiind încălcate şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a textului de lege atacat, Curtea, prin deciziile anterior menţionate, a reţinut că acesta "(…) oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară. Determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectul controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau instanţei de judecată."Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei sale în materie, Curtea constată că soluţiile şi argumentele ce au stat la baza deciziilor amintite îşi menţin valabilitatea.În ceea ce priveşte precizările exprese ale autorilor excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate vizează forma acestora aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 323/2001, şi nu aşa cum au fost ele modificate ulterior prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004, Curtea Constituţională constată că acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea decide asupra dispoziţiilor de lege în vigoare. În acest sens, Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa în materie, de exemplu prin Decizia nr. 214 din 6 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 17 iunie 2004, că textul de lege supus controlului trebuie să fie în vigoare, deoarece intervenţia Curţii în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa ar fi contrară rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, precum şi principiului neretroactivităţii legii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Ye Xiudan şi Ye Xiao în dosarele nr. 551/RF/2005 şi nr. 7.895/RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește