DECIZIE nr. 477 din 20 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi art. 35 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ioan Ştefan Octavian Crişan şi Rozalia Crişan în Dosarul nr. 1.068/187/2008 al Judecătoriei Beiuş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.068/187/2008, Judecătoria Beiuş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi art. 35 din Codul familiei.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Ştefan Octavian Crişan şi Rozalia Crişan într-o cauză civilă ce are ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin instituirea prezumţiei comunităţii de bunuri, pe de o parte, şi a indisponibilităţii, pe de altă parte, sunt încălcate grav garanţiile conferite proprietăţii private, cu atât mai mult cu cât egalitatea soţilor la care face trimitere art. 48 alin. (1) din Constituţie nu vizează raporturile patrimoniale, ci relaţiile sociale de egalitate a bărbatului cu femeia.Judecătoria Beiuş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu încalcă dreptul de proprietate al niciunui soţ.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile de lege criticate nefiind de natură să încalce dispoziţiile constituţionale invocate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi art. 35 din Codul familiei. În realitate, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosar, autorii excepţiei critică doar prevederile art. 30 şi art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:– Art. 30: "Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.Orice convenţie contrară este nulă.Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.";– Art. 35 alin. 2 teza finală: "Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 184 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, aceasta a reţinut că legiuitorul român a instituit, prin dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, regimul comunităţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţă firească a relaţiilor personale izvorâte din căsătorie şi ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soţilor. Totodată, potrivit dispoziţiilor alin. 3 al art. 30 din Codul familiei, se instituie prezumţia relativă de comunitate a bunurilor soţilor, prezumţie ce poate fi răsturnată de către partea care pretinde că este bun propriu. De asemenea, Curtea a constatat că bunurile comune pot fi împărţite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soţi, prin hotărâre judecătorească, cât şi la desfacerea căsătoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând seama de contribuţia fiecărui soţ prin munca sa ori prin mijloacele sale la dobândirea şi conservarea bunurilor comune.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a apreciat că dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie.II. Cu privire la prevederile art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.215 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 decembrie 2008, reţinând că alin. 2 teza întâi a art. 35 din Codul familiei reglementează prezumţia de mandat tacit între soţi, iar teza a doua a acestui alineat stabileşte limitele acestuia în cazul actelor de dispoziţie cu privire la bunuri imobile.Curtea a observat că instituirea prezumţiei reglementate în teza întâi a textului de lege criticat are drept scop efectuarea cu mai multă uşurinţă a operaţiunilor juridice de către soţi în raporturile cu terţii de bună-credinţă. Totuşi, art. 35 alin. 2, în teza a doua, prevede expres o limitare a prezumţiei de mandat tacit în privinţa terenurilor sau a construcţiilor care, dacă fac parte din categoria bunurilor comune, nu vor putea fi înstrăinate sau grevate de niciunul dintre soţi fără consimţământul celuilalt.Curtea a reţinut că raţiunea instituirii unei asemenea limitări legale se justifică prin importanţa actelor juridice având un asemenea obiect, ce pot produce efecte însemnate privind comunitatea bunurilor. De aceea, valabilitatea unor astfel de acte juridice este condiţionată de existenţa consimţământului expres al ambilor soţi.Având în vedere toate acestea, Curtea a constatat că prevederile criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi nu sunt de natură să contravină dispoziţiilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie. Curtea Constituţională a statuat în mod constant faptul că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic legal pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea unor limitări ale mandatului tacit între soţi este în acord cu principiul egalităţii între soţi, reglementat în alin. 1 al textului de lege criticat, potrivit căruia "soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele".Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi art. 35 alin. 2 teza finală din Codul familiei, excepţie ridicată de Ioan Ştefan Octavian Crişan şi Rozalia Crişan în Dosarul nr. 1.068/187/2008 al Judecătoriei Beiuş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește