DECIZIE nr. 476 din 17 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 şi ale art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Marieta Volovăţ în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, precizând că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar că soluţia legislativă criticată a fost preluată în art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.184/32/2006, Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 şi ale art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Marieta Volovăţ cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.728 din 29 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 6.978/2005.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate au caracter discriminatoriu şi descurajează libera iniţiativă. În acest sens, arată că asiguraţii beneficiază de un pachet de servicii medicale indiferent de cuantumul contribuţiei lor. Astfel, sunt defavorizaţi cei care obţin venituri mari şi care contribuie cu sume mai mari la sistemul de asigurări de sănătate, dar care nu beneficiază de un pachet de servicii corespunzător sumelor plătite.Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât contribuţiile la fondul naţional de asigurări de sănătate, prin caracterul lor obligatoriu, sunt asimilate din punct de vedere fiscal taxelor şi impozitelor, iar obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemănătoare la cheltuielile publice este consacrată de art. 56 din Constituţie. De asemenea, arată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului care a apreciat că este just ca cei care obţin venituri mai mari să aibă o contribuţie corespunzătoare la constituirea fondului naţional de asigurări de sănătate, principiul solidarităţii prevalând în acest caz.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar că soluţia legislativă criticată a fost preluată în art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006. În ceea ce priveşte aceste din urmă dispoziţii de lege, arată că nu sunt discriminatorii, întrucât, deşi valoarea contribuţiei diferă de la o persoană la alta, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.178 din 31 iulie 1997, aşa cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, şi ale art. 51 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea nr. 145/1997 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, iar această ordonanţă de urgenţă a fost expres şi în întregime abrogată prin art. 317 alin. (3) din titlul VIII „Asigurările sociale de sănătate” al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Curtea observă însă că soluţia legislativă criticată a fost preluată în art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, care are următoarea redactare: „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:[…]b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;". … Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al controlului de constituţionalitate nu îl pot constitui decât prevederile dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea prevederilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 45 privind dreptul persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul conformităţii lor cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 125 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 15 martie 2007, Curtea a statuat că „este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate”.De asemenea, Curtea a reţinut că "principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte conformitatea prevederilor de lege criticate cu art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acest text constituţional garantează într-adevăr accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, condiţionat însă de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin persoanelor care desfăşoară o activitate independentă nu poate fi privită ca o restrângere a liberei iniţiative.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Marieta Volovăţ în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curţii de Apel Bacău Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește