DECIZIE nr. 475 din 6 mai 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 293/39/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna Silvia Tudor, avocat membru al Baroului Suceava, în calitate de apărător ales, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa părţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta solicită admiterea excepţiei, reiterând criticile formulate în faţa instanţei de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 293/39/2007, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petru Carcalete într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui ordin emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.În motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că procedurile prealabile constituie limitări ale exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie şi că "este inadmisibil ca printr-o altă lege să se impună obligativitatea urmării unei proceduri prealabile în cazul în care persoana în cauză nu a înţeles să exercite procedura administrativ-jurisdicţională". Se mai arată că "facultativitatea de rang constituţional a jurisdicţiilor administrative nu poate fi înlocuită cu obligativitatea unei proceduri prealabile impusă prin alte legi".Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi aminteşte, în susţinerea acestui punct de vedere, cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând considerentele aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei şi notele scrise ale celeilalte părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care are următorul conţinut:– Art. 6 alin. (2): "Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională."De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, al căror cuprins este următorul: „În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, de exemplu prin Decizia nr. 96 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007. Cu acel prilej, a statuat că „prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21 din Constituţie”.Curtea constată că nu poate reţine critica privind pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Instanţa de contencios constituţional a statuat, în numeroase rânduri, că instituirea unei proceduri administrative de soluţionare a cererilor, prealabilă sesizării instanţelor judecătoreşti, nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi că nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional. Aceasta, deoarece textul art. 21 alin. (4) din Constituţie conferă caracter facultativ procedurilor administrativ-jurisdicţionale, lăsând deschisă posibilitatea ca, prin lege, să se impună parcurgerea unei proceduri fără caracter jurisdicţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 293/39/2007 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește