DECIZIE nr. 475 din 4 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Tineret din Mehedinţi în Dosarul nr. 1.658/2004 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal este prezentă autoarea excepţiei prin avocat, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ, al căror scop este elaborarea, organizarea şi finanţarea de programe specifice şi instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti. Conducerea acestor fundaţii era asigurată de către adunarea generală, după schimbarea survenită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 fiind asigurată de un consiliu de conducere alcătuit din 5 membri, dintre care 3 sunt numiţi de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Dreptul de asociere cuprinde o sumă de alte drepturi, inclusiv dreptul de conducere, dreptul de a fi ales şi dreptul de a decide asupra politicii pentru care fundaţia a fost înfiinţată. Astfel, prin restrângerea acestor drepturi de către articolele criticate se ajunge, implicit, la o încălcare a dreptului la asociere. În ceea ce priveşte dreptul la exprimare, arată că şi acesta este încălcat de dispoziţiile de lege criticate. Potrivit art. 30 din Constituţie, libertatea de exprimare este garantată, iar potrivit Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la libertatea de exprimare este garantat, el putând fi supus unor restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, în cazul de faţă neregăsindu-se nici una dintre aceste măsuri care ar putea determina restrângerea acestui drept, fiind astfel încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la libera exprimare. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti nu sunt rezultatul exercitării dreptului de asociere, ci sunt rezultatul voinţei legiuitorului, fiind constituite în baza prevederilor Decretului-lege nr. 150/1990 privind înfiinţarea fundaţiilor pentru tineret, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti. De asemenea, arată că nu sunt încălcate nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.658/2004, Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Tineret din Mehedinţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că în aprecierea caracterului neconstituţional al dispoziţiilor de lege criticate trebuie să se pornească de la dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/2002, care dispune că fundaţiile judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt persoane juridice de drept privat şi de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, nepolitice şi fără scop lucrativ. Astfel, autonomia acestui tip de persoană juridică este încălcată prin impunerea în conducerea acesteia a unor persoane care nu sunt alese prin voinţa nemijlocită a membrilor săi, ci sunt numite de către consiliul judeţean. Membrii consiliului de conducere trebuie să fie persoane reprezentative pentru fundaţie, care să conlucreze pentru îndeplinirea scopului acesteia, stabilit prin art. 3 din Legea nr. 146/2002, şi anume elaborarea, organizarea şi finanţarea de programe specifice şi instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti. De asemenea, arată că numirea de către consiliul judeţean în consiliul de conducere al fundaţiei pentru tineret a 3 membri reprezintă o imixtiune a politicului în activitatea unei persoane juridice de drept privat. Caracterul de utilitate publică al fundaţiei, prevăzut de art. 2 din Legea nr. 146/2002, nu poate justifica încălcarea caracterului autonom, neguvernamental şi nepolitic al fundaţiei decât dacă se acceptă limitarea neconstituţională a dreptului de proprietate privată, a dreptului la libera exprimare şi a dreptului de asociere.Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că imobilele aparţinând fundaţiilor se află şi în patrimoniul consiliului judeţean, instituţie care gestionează şi administrează, la nivelul fiecărui judeţ, aceste bunuri şi care îşi numeşte în acest sens reprezentanţii în consiliul de conducere al fundaţiilor pentru tineret. Arată că dispoziţiile de lege criticate nu îngrădesc libertatea de exprimare şi cea de asociere, nu îngrădesc dreptul de proprietate şi nu împiedică în nici un mod participarea tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că organele de conducere şi control ale fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti sunt adunarea generală, consiliul de conducere şi comisia de cenzori, aceste structuri asociative având dreptul de a desemna reprezentanţi delegaţi cu drept de vot în adunarea generală. Adunarea generală are dreptul şi atribuţia de a alege şi de a revoca membrii consiliului de conducere pe funcţii, cât şi dreptul de a alege şi de a revoca membrii comisiei de cenzori, putând aproba şi modifica propriul regulament intern de organizare şi funcţionare, în limitele legii.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libera exprimare şi cele referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, arată că acestea nu sunt incidente în cauză. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de asociere, arată că acesta este un drept fundamental, social-politic, care cuprinde, în conţinutul său, posibilitatea cetăţenilor români de a se asocia în mod liber în partide sau formaţiuni politice, în sindicate sau în alte forme şi tipuri de organizaţii, cu scopul de a participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală. Fundaţiile pentru tineret, al căror regim juridic este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 146/2002, nu sunt rezultatul exercitării dreptului la asociere, ci sunt înfiinţate prin „actul de dispoziţie al organului competent de stat”, respectiv Decretul-lege nr. 150/1990. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 146/2002, aceste fundaţii sunt unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe de utilitate publică pentru tineret, iar evaluarea, supravegherea şi controlul activităţii fundaţiei judeţene pentru tineret sau a municipiului Bucureşti se exercită de către o comisie formată din câte un reprezentant al direcţiei pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al prefectului, al consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, şi al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene. Astfel, apare ca justificată numirea de către consiliul judeţean a unui număr de membri în consiliul de conducere al fundaţiei pentru tineret, fără ca acest fapt să reprezinte o încălcare a dreptului fundamental la asociere. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 49 alin. (5) din Constituţie, arată că prevederile de lege criticate nu vin în contradicţie cu acestea, ci, dimpotrivă, dau expresie obligaţiei statului de a contribui la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 49 alin. (5) din Constituţie, arată că textele de lege criticate stabilesc procedura şi termenele de constituire a consiliului de conducere al fundaţiei pentru tineret, fără ca aceasta să echivaleze cu o nerespectare a obligaţiilor înscrise în dispoziţia constituţională. Dimpotrivă, Legea nr. 146/2002 stabileşte, în art. 3, că scopul fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti este elaborarea, organizarea şi finanţarea de programe specifice, de instruire, educare şi formare a tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu art. 40 din Constituţie, arată că în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat că, în anumite situaţii, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, astfel cum este conturat prin prevederile art. 40 din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 10 şi a art. 58 alin. (3) faţă de art. 30 şi 44 din Constituţie, arată că dispoziţiile pretins încălcate din Legea fundamentală nu au relevanţă în cazul de faţă.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Deşi prin Încheierea din 22 iunie 2004 Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi art. 58 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/2002, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autoarea acesteia se referă de fapt la dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret.Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 15 aprilie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, textele de lege criticate având următorul conţinut:– Art. 10 alin. (1) lit. a): "(1) Conducerea fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti este asigurată de un consiliu alcătuit din 5 membri, dintre care:a) 3 numiţi de consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti;"; … – Art. 58 alin. (3): "În termenul prevăzut la alin. (2), consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, precum şi structurile asociative de tineret de la nivelul fiecărui judeţ au obligaţia de a numi sau alege, după caz, membrii consiliului de conducere al fundaţiei."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 30 alin. (1) şi (2), art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 49 alin. (5), care au următorul conţinut:– Art. 30 alin. (1) şi (2): "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă."; … – Art. 40 alin. (1): "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.";– Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.";– Art. 49 alin. (5): "Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, comunitar.De asemenea, Curtea constată că fundaţiile pentru tineret nu au fost constituite ca urmare a exercitării dreptului de asociere de către persoane fizice ori de către alte structuri asociative, aceste fundaţii fiind înfiinţate prin voinţa legiuitorului exprimată prin Decretul-lege nr. 150/1990, care, la art. 1, prevede că „se înfiinţează în judeţe şi în municipiul Bucureşti fundaţii pentru tineret, persoane juridice de utilitate publică, cu sediul în reşedinţele de judeţ”. Potrivit dispoziţiilor art. 2 din acelaşi act normativ, „patrimoniul fundaţiilor pentru tineret se constituie din bunurile, inclusiv fondurile băneşti, ce au aparţinut fostelor organizaţii ale tineretului comunist din judeţe şi a municipiului Bucureşti, precum şi din donaţii, legate şi alte surse provenite în condiţiile legii”. Aşadar, patrimoniul fundaţiilor pentru tineret a fost constituit printr-o lege specială, care a prevăzut expres trecerea bunurilor fostelor organizaţii ale tineretului comunist în proprietatea noilor fundaţii, indiferent dacă aceste organizaţii erau sau nu în posesia bunurilor menţionate sau dacă asemenea bunuri erau în folosinţa altor persoane. În prezent actul normativ care reglementează înfiinţarea şi funcţionarea fundaţiilor pentru tineret este Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti, care prevede că fundaţiile pentru tineret sunt persoane juridice de utilitate publică, unice la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti.Având în vedere cele expuse, apare ca justificată numirea de către consiliul judeţean a unui număr de membri în consiliul de conducere al fundaţiei pentru tineret, fără ca acest fapt să reprezinte o încălcare a art. 40 din Constituţie referitor la dreptul la asociere.Pe de altă parte, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia numirea de către consiliul judeţean în consiliul de conducere al fundaţiei pentru tineret a 3 membri ar reprezenta o imixtiune a politicului în activitatea unei persoane juridice de drept privat, deoarece însăşi Legea nr. 146/2002, în art. 10 alin. (4), prevede că membrii consiliului de conducere vor fi propuşi din rândul persoanelor cu experienţă în domeniul tineretului, cu probitate profesională şi care nu sunt membri ai unor partide politice.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, scopul fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti fiind, potrivit art. 3 din Legea nr. 146/2002, acela de a elabora, organiza şi finanţa programe specifice, precum şi instruirea, educarea şi formarea tineretului în spiritul tradiţiilor umaniste, al valorilor democraţiei şi aspiraţiilor societăţii româneşti, dispoziţiile Legii nr. 146/2002 dând expresie acestor prevederi constituţionale.În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţă în cauza dedusă controlului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundaţiilor judeţene pentru tineret şi a municipiului Bucureşti şi al Fundaţiei Naţionale pentru Tineret, excepţie ridicată de Fundaţia pentru Tineret din Mehedinţi în Dosarul nr. 1.658/2004 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește