DECIZIE nr. 475 din 2 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Oprişan în Dosarul nr. 1.302/117/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.302/117/2008, Tribunalul Cluj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Oprişan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate conţin o dublă restrângere a accesului la calea de atac a recursului în cazurile în care se solicită restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Inculpatul se află astfel într-o poziţie de inegalitate în raport cu Ministerul Public în legătură cu accesul la căile de atac prevăzute de lege. În opinia autorului excepţiei, "apare inechitabilă şi restrângerea titularilor recursului menţionat de art. 332 alin. 4 la procuror şi la orice altă persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărârea judecătorească fiind excluse părţile, inclusiv inculpatul, care pentru admisibilitatea unei asemenea căi de atac ar trebui să justifice o vătămare procesuală, condiţie care nu se cere în cazul recursului declarat de procuror".Tribunalul Cluj – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă normele constituţionale şi din actele internaţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale, precum şi din actele internaţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală: "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 11 şi art. 20 privind Dreptul internaţional şi dreptul intern, respectiv Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum şi pe cele ale art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie, privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, respectiv art. 14 alin. 1 şi 5 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, privind dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul oricărei persoane declarată vinovată de o infracţiune de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioară.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii textului de lege criticat în prezenta cauză, în raport de dispoziţiile constituţionale care consacră egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 591 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.062 din 28 noiembrie 2005, şi Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, a căror soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele de principiu pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.În prezenta cauză, autorul excepţiei mai invocă încălcarea art. 2 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 14 alin. 5 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, care consacră dreptul oricărei persoane declarată vinovată de o infracţiune de a obţine examinarea de către o jurisdicţie superioară. Cu privire la aceste dispoziţii, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu tranşează asupra unei acuzaţii în materie penală.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Marian Oprişan în Dosarul nr. 1.302/117/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește