DECIZIE nr. 473 din 6 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Nwabuche Ikechi în Dosarul nr. 7.094/302/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă faptul că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, menţionează că autorul excepţiei a transmis Curţii Constituţionale o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, necesar în vederea pregătirii apărării.Având cuvântul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen, arătând că cererea formulată nu se justifică prin motive bine întemeiate.Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea şi acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii pe fond.Acesta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate, prin care s-a reglementat, într-un mod suficient de clar şi precis, unul dintre cazurile în care cererea de acordare a statutului de refugiat este considerată ca evident nefondată pe motivul neinvocării niciunei temeri de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1) din ordonanţa criticată, nu contravin normelor Constituţiei pretins încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.094/302/2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Nwabuche Ikechi într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie umanitară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (1) din Constituţie, precum şi cele ale art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin aceea că textul legal indicat nu „analizează cauza şi din punctul de vedere al art. 5”, nu numai al art. 2 alin. (1) din ordonanţa criticată. În plus, dată fiind lipsa sa de precizie şi claritate, acest text nu îndeplineşte criteriul de calitate al legii, aşa cum a fost definit de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi nu asigură suficiente garanţii pentru ca măsurile luate în temeiul său să fie în conformitate cu legea.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 alin. (3) şi nici art. 23 alin. (1) din Constituţie, în acest sens susţinând că neinvocarea temerii de persecuţie nu face inaptă analizarea cererii din perspectiva art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că textul legal criticat este în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acestea instituie unul dintre cazurile în care Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate constata lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuţie în ţara de origine, urmând ca cererea de acordare a statutului de refugiat să fie respinsă ca evident nefondată. Textul legal criticat nu încalcă dreptul părţilor interesate la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 21 din aceeaşi ordonanţă, petentul are posibilitatea contestării în faţa instanţelor judecătoreşti a hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, urmând a beneficia, pe tot parcursul acestei proceduri, de toate garanţiile necesare asigurării unui proces echitabil.În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a textului legal indicat faţă de art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului apreciază că aceste norme nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, al căror conţinut este următorul: „Lipsa de fundament a invocării unei temeri de persecuţie în ţara de origine există în următoarele cazuri:a) solicitantul nu invocă nici o temere de persecuţie în sensul art. 2 alin. (1);". … Textul legal la care se face trimitere prevede următoarele: "Statutul de refugiat se poate acorda la cerere străinului care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării sale de origine şi care nu poate primi sau, ca urmare a acestei temeri, nu doreşte protecţia acestei ţări."Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 23 alin. (1) potrivit cărora libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea Constituţională constată că acestea reglementează unul dintre cazurile în care cererile pentru acordarea statutului de refugiat pot fi considerate ca lipsite de fundament, deoarece solicitantul nu invocă nicio temere de persecuţie în ţara de origine, în sensul îndeplinirii unuia dintre criteriile de persecuţie enumerate la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, în temeiul cărora se poate acorda statutul de refugiat.Curtea observă, totodată, că autorul excepţiei consideră textul legal ca fiind neconstituţional deoarece nu prevede "analizarea cauzei şi din punctul de vedere al art. 5", ale cărui dispoziţii instituie cazurile în care se poate acorda forma de protecţie umanitară condiţionată. În opinia sa, omisiunea legislativă are grave consecinţe asupra dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, statuat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, precum şi asupra libertăţii individuale şi siguranţei persoanei, care, potrivit art. 23 alin. (1) din aceasta, sunt inviolabile. De asemenea, textul legal criticat contravine şi art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, şi nu îndeplineşte criteriul de calitate al legii, în sensul conferit de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Examinând critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţă cu normele constituţionale şi convenţionale pretins a fi încălcate. Autorul excepţiei pretinde ca motivele de persecuţie pe care solicitantul statutului de refugiat trebuie să le invoce în cererea sa, şi în lipsa cărora cererea este respinsă ca lipsită de fundament, să nu fie numai cele prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, ci norma juridică să le indice şi pe cele cuprinse în art. 5. Or, dispoziţiile art. 2 se referă la criteriile generale în funcţie de îndeplinirea cărora se poate acorda statutul de refugiat, în timp ce art. 5 stabileşte condiţiile în care se acordă protecţia umanitară condiţionată, ca formă de protecţie subsecventă statutului de refugiat. Întrucât dispoziţiile art. 19 alin. (2) lit. a) se referă la motivele de respingere ca lipsită de fundament a cererii de acordare a statutului de refugiat, formă de protecţie acordată în urma îndeplinirii unuia sau mai multora dintre criteriile prevăzute la art. 2, este evident că pentru respingerea unei asemenea cereri nu pot fi invocate prevederile art. 5, referitoare la condiţiile acordării protecţiei umanitare condiţionate.Textul legal criticat nu face altceva decât să reglementeze în plan juridic o consecinţă a nerespectării condiţiilor legale de acordare a statutului de refugiat, fără a afecta în vreun fel dreptul de acces liber la justiţie sau dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrate de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De altfel, Curtea Constituţională observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă în mod greşit nerespectarea art. 23 alin. (1) din Constituţie privind libertatea individuală, deoarece aceste norme nu au incidenţă în cauză, respectiv în materia acordării statutului de refugiat, având aplicabilitate în materie penală.În ceea ce priveşte critica autorului referitoare la nerespectarea criteriului de calitate al legii, raportat la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Textul legal criticat este suficient de accesibil şi conţine elementele necesare pentru ca individul să îşi conformeze conduita potrivit normei şi consecinţelor ce decurg din nerespectarea sa. Mai mult, este de competenţa instanţelor judecătoreşti ca, în examinarea fiecărui caz dedus judecăţii, să interpreteze şi să aplice legea, în funcţie de circumstanţele specifice litigiului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Nwabuche Ikechi în Dosarul nr. 7.094/302/2005 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește