DECIZIE nr. 473 din 2 aprilie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Samuel Ben Abraham în Dosarul nr. 45.908/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde reprezentantul părţilor Maria Sorela Mozafi şi Dani Mozafi, domnul avocat Cristian Duţescu, din cadrul Baroului Bucureşti.Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul părţilor Maria Sorela Mozafi şi Dani Mozafi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, prin criticile formulate, sunt vizate aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 45.908/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Samuel Ben Abraham.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin acţiunea lor, reclamanţii au pretins că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 36/1995, privind procedura de rectificare/completare a actelor notariale prin acordul părţilor, se extinde şi asupra încheierilor notariale prin care, în temeiul art. 91 sau art. 92 din aceeaşi lege, notarul constată cu propriile sale simţuri anumite împrejurări pe care le certifică prin încheiere. În opinia autorului excepţiei, normele criticate se referă numai la actele supuse procedurii notariale, iar nu şi la încheierile notarului, astfel cum susţin reclamanţii. Trebuie avută în vedere în acest sens distincţia între actele notariale – care, în esenţă, exprimă voinţa unei sau unor persoane şi care, în mod firesc, nu pot fi îndreptate ori completate decât cu acordul şi în prezenţa acestora, şi încheieri, prin care notarul public consemnează cele constatate cu propriile sale simţuri cu ocazia încheierii actului. Se arată că, în măsura în care Curtea Constituţională apreciază că legiuitorul a avut în vedere o astfel de interpretare a textului criticat – în sensul celor susţinute de reclamanţi, respectiv că este aplicabil şi încheierilor notariale de certificare, acest text contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu intră în contradicţie cu principiile constituţionale invocate. Apreciază, totodată, că argumentele pârâtului se rezumă la modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale criticate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 36/1995 sunt constituţionale. Procedura prin care se permite notarului public să poată îndrepta erorile materiale sau omisiunile vădite din actele notariale se face cu citarea părţilor şi cu acordul acestora, deci cu respectarea tuturor drepturilor lor. Este firesc ca notarul să procedeze la îndreptarea erorilor materiale din propriul act, această procedură având nevoie de acordul părţilor citate în acest scop. Faptul că neprezentarea părţilor înseamnă că acordul lor se prezumă nu este de natură să încalce prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei, o soluţie contrară fiind de natură să lase pe seama voinţei uneia sau ambelor părţi eficienţa unui act notarial.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor reprezentate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 53 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.”Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile art. 16 alin. (2), art. 31 alin. (2) şi art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi, dreptul la informaţie şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esenţă, modul de interpretare şi aplicare a textului criticat în cauza dedusă judecăţii. Se solicită, practic, Curţii Constituţionale să stabilească dacă dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 36/1995 (care constituie temeiul de drept al acţiunii formulate de reclamanţi) sunt aplicabile şi în situaţia rectificării încheierilor de certificare întocmite de notarul public. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat „nu se aplică încheierilor notarului, acesta referindu-se numai la actele supuse procedurii notariale”.Asemenea critici nu pot fi reţinute, întrucât interpretarea şi aplicarea legii în cauzele deduse judecăţii intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Samuel Ben Abraham în Dosarul nr. 45.908/3/2007 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește