DECIZIE nr. 472 din 17 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silivestru şi Alina Năstase-Silivestru în Dosarul nr. 11.299/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorii excepţiei, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că nu se justifică amânarea.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că autorii excepţiei nu şi-au motivat temeinic cererea depusă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel cum a fost formulată.Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.299/4/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Georgeta Năstase-Silivestru şi Alina Năstase-Silivestru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel împotriva unei încheieri a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin faptul că prevăd că instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de către prima instanţă. De asemenea, prin judecarea cauzei pe fond, în condiţiile art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, hotărârea instanţei devine definitivă, fiind dată în apel, singura cale de atac rămânând recursul, însă acesta reprezintă numai controlul pe motive de legalitate, iar nu şi de temeinicie. Rezultă că, în privinţa probelor administrate cu această ocazie, nu se mai respectă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Constituţia nu prevede un anumit număr de grade de jurisdicţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:– Art. 295 alin. 1: "Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.";– Art. 297 alin. 2 teza a doua: "[…] în acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 102/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 21 martie 2007, statuând, în esenţă, că aceste dispoziţii constituie o garanţie a aplicării principiului potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Totodată, cu acel prilej, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Cu privire la dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât faptul că instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de către prima instanţă, nu încalcă principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege,Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silivestru şi Alina Năstase-Silivestru în Dosarul nr. 11.299/4/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește