DECIZIE nr. 471 din 22 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Adela Varga şi Viorica Cioncan în Dosarul nr. 9.589/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru partea Alexandrina Spineanu, avocat Simona Stroie, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 574 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Micu Gheorghe Vlad, Micu Gh. Gheorghe Vlad, Augustina Manea şi Ioan Vlad în Dosarul nr. 175/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal în Dosarul nr. 574 D/2005 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.Apărătorul părţii Alexandrina Spineanu apreciază că se impune conexarea cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 574 D/2005 la Dosarul nr. 243 D/2005, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Apărătorul părţii Alexandrina Spineanu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, de vreme ce completul care judecă recursul are o compunere diferită faţă de cel care a judecat apelul, în acest sens statuând şi Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că împrejurarea prin care aceeaşi instanţă soluţionează atât apelul, cât şi recursul nu este relevantă în ceea ce priveşte încălcarea art. 21 din Constituţie, întrucât completele de judecată au compunere diferită.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 9 martie 2005 şi din 1 iunie 2005, pronunţate în dosarele nr. 9.589/2004 şi nr. 175/2005, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă şi Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Adela Varga şi Viorica Cioncan într-o cauză având ca obiect recursul împotriva deciziei civile prin care s-a soluţionat o sistare de indiviziune, precum şi de Micu Gheorghe Vlad, Micu Gh. Gheorghe Vlad, Augustina Manea şi Ioan Vlad într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii civile prin care s-a admis apelul împotriva încheierii de admitere în principiu a unei acţiuni de partaj succesoral.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care, în esenţă, este aceeaşi, autorii susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispun în legătură cu dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. În acest sens arată că prin acordarea competenţei de soluţionare a apelului şi a recursului aceleiaşi instanţe de judecată se încalcă un principiu de drept, potrivit căruia o instanţă nu poate soluţiona cauza în două grade de jurisdicţie diferite. Chiar dacă recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, judecarea acestuia de aceeaşi instanţă care a judecat şi apelul înlătură eficienţa controlului judiciar pe care ar trebui să îl exercite instanţa superioară.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul nu a ţinut seama, la adoptarea acestor dispoziţii tranzitorii, de prevederile art. 3 alin. 2 din Codul de procedură civilă, referitoare la competenţa materială a curţilor de apel.Textul de lege criticat încalcă următoarele principii constituţionale: principiul separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească -, instituit de art. 1 alin. (4); principiul accesului liber la justiţie consacrat de dispoziţiile art. 21, deoarece se permite ca aceeaşi instanţă care s-a pronunţat în calea de atac a apelului să se pronunţe şi în calea de atac a recursului asupra motivelor de nelegalitate ale propriei hotărâri; principiul unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei consacrat de art. 124 alin. (2), întrucât, atâta timp cât aceeaşi instanţă devine competentă să soluţioneze două căi de atac, dispare atât prerogativa unicităţii, cât şi cea a imparţialităţii acesteia.Teza a doua a textului de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 129 din Constituţie, care prevăd posibilitatea ca părţile interesate şi Ministerul Public să exercite căile de atac în condiţiile legii.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că nu se aduce atingere sub nici un aspect accesului liber la justiţie şi nici dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât accesul la justiţie este asigurat prin exercitarea căii de atac a recursului. De altfel, dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură, a căror stabilire este de competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dacă în materia aplicării în timp a normelor de competenţă principiul este acela al ultraactivităţii legii vechi, actul normativ menţionat adoptă o soluţie diferită, constând în aplicarea imediată a legii noi. O asemenea derogare nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale şi constituie un atribut al legiuitorului.Situaţiile tranzitorii decurgând din aplicarea imediată a normelor de competenţă nu aduc atingere exercitării drepturilor procesuale ale părţilor în conformitate cu principiile fundamentale invocate, întrucât căile de atac se soluţionează de complete diferite şi într-o altă compunere.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. Stabilirea prin acesta a unor reguli privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti nu contravine principiului liberului acces la justiţie, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, deoarece nimic nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, un proces echitabil.Potrivit art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac are loc în condiţiile legii, de aici rezultând libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, cu respectarea celorlalte principii ale Legii fundamentale.Dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului părţii Alexandrina Spineanu, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 493/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004, care au următorul conţinut: „În cazurile prevăzute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit la curţile de apel. Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.”Art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004, are următorul cuprins: „Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, care au următorul conţinut:Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." … De asemenea, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora:– Art. 6 paragraful 1: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei."– Art. 13: "Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale."Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Curtea constată, de asemenea, că aceasta are caracter tranzitoriu în sensul că stabileşte competenţa instanţelor în litigiile în curs de soluţionare la data intrării sale în vigoare.Împrejurarea că, urmare consacrării, cu acest prilej, a regulii de drept comun instituite prin art. 725 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constând în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi instanţă poate fi învestită cu soluţionarea a două căi de atac în aceeaşi cauză, nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Într-adevăr, dincolo de faptul că ne găsim în prezenţa unei situaţii cu caracter tranzitoriu, soluţionarea cauzei aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure respectarea accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la un recurs efectiv.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Adela Varga şi Viorica Cioncan în Dosarul nr. 9.589/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă şi de Micu Gheorghe Vlad, Micu Gh. Gheorghe Vlad, Augustina Manea şi Ioan Vlad în Dosarul nr. 175/2005 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește