DECIZIE nr. 471 din 12 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 şi art. 160 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 şi art. 160 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iulian Stere în Dosarul nr. 1.901/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 38 din 24 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.901/90/2010, Tribunalul Vâlcea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 159 şi art. 160 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iulian Stere în dosarul de mai sus având ca obiect propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece textele contestate nu permit apărarea părţilor.Tribunalul Vâlcea – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 – Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale şi art. 160 – Menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului, din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 159: "Dosarul cauzei va fi depus la instanţă, împreună cu propunerea de prelungire a arestării preventive, întocmită de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, şi va putea fi consultat de apărător.Propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu, de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii.Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător.În cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.Participarea procurorului este obligatorie.În cazul în care judecătorul acordă prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile.Judecătorul soluţionează propunerea şi se pronunţă asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsă de la judecată în acelaşi termen.Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.Recursul, declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, nu este suspensiv de executare.Dispoziţiile art. 140^3 alin. 3-7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului.Măsura dispusă de judecător se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată să o aducă la cunoştinţă inculpatului.Dacă încheierea judecătorului de la prima instanţă nu este atacată cu recurs, instanţa este obligată să restituie dosarul organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.Judecătorul poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăşi un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.";– Art. 160:"Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare sau, după caz, a duratei pentru care a fost dispusă prelungirea arestării.Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile proceduralpenale referitoare la procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale şi la menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului din perspectiva încălcării dreptului la apărare.Din analiza dispoziţiilor art. 159 şi art. 160 din Codul de procedură penală rezultă că dosarul cauzei va fi depus la instanţă împreună cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cu 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive şi va putea fi consulat de apărător. De asemenea, inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător, iar în situaţia în care deplasarea sa nu este posibilă, cererea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii. După ce judecătorul soluţionează propunerea de prelungire a arestării preventive, va comunică încheierea celor lipsă, act care poate fi atacat cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 160 din Codul de procedură penală, este de observat că acestea reglementează situaţia în care procurorul dispune prin actul de inculpare trimiterea în judecată a inculpatului aflat în stare de arest, făcând trimitere la art. 3001 din acelaşi cod referitor la menţinerea arestării inculpatului la primirea dosarului.Prin urmare, fie că se pronunţă asupra prelungirii măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, fie că se pronunţă asupra menţinerii arestării inculpatului la primirea dosarului, instanţa este obligată să examineze legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, dând expresie prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (4) potrivit cărora "Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal", respectiv celor ale art. 23 alin. (5) potrivit cărora "În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile".Totodată, faptul că verificările prevăzute de art. 160 din Codul de procedură penală se realizează, din oficiu, în camera de consiliu, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 127 din Legea fundamentală, potrivit cărora "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege", şi nu aduce atingere, în niciun mod, dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 159 alin. 1, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, inculpatul este adus în faţa instanţei şi apărătorul său poate consulta dosarul în vederea întreprinderii tuturor demersurilor necesare unei apărări eficiente şi, potrivit alin. 4 al art. 300^1 din acelaşi cod, încheierea pronunţată de instanţă cu privire la menţinerea arestării preventive a inculpatului poate fi atacată cu recurs, asigurându-se în acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil cu garantarea dreptului la apărare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 şi art. 160 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Iulian Stere în Dosarul nr. 1.901/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește