DECIZIE nr. 470 din 6 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Cranciova în Dosarul nr. 2.333/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde, prin avocat, partea Alexiadis Athanasios, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii Alexiadis Athanasios solicită respingerea excepţiei, apreciind că instituirea obligaţiei de a transcrie actele de stare civilă întocmite de autorităţi străine constituie o măsură de control şi de verificare a îndeplinirii de către cetăţeanul român a condiţiilor prevăzute de legea română.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă textele constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.333/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Cranciova într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a căsătoriei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate, impunând cetăţeanului român obligaţia de a cere transcrierea în România a actului de căsătorie eliberat în străinătate, discriminează cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni străini în raport cu cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni români. Se arată că cetăţeanul străin cu domiciliul în România nu are posibilitatea legală de a transcrie în România actul de căsătorie eliberat în străinătate, astfel încât acesta nu poate introduce o cerere de anulare a căsătoriei pe teritoriul României, ceea ce îngrădeşte accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Totodată, în opinia autorului excepţiei, prin neacordarea acestei posibilităţi şi cetăţeanului străin, se încalcă principiul egalităţii soţilor.În susţinerea excepţiei se mai apreciază că art. 48 alin. (2) din Constituţie prevede că prin lege ordinară să se reglementeze condiţiile de nulitate a căsătoriei, pe când Legea nr. 119/1996 este una organică, ceea ce contravine textului constituţional indicat.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se consideră că nu se poate vorbi de crearea unei poziţii de avantaj al cetăţenilor români căsătoriţi cu cetăţeni români faţă de cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni străini, iar dispoziţia legală criticată nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil. De asemenea, instanţa consideră că legea criticată nu este una organică, nereglementând vreunul dintre domeniile enumerate expres de art. 73 alin. (3) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 6 din Legea nr. 94/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 aprilie 2004.Textul legal criticat are următorul cuprins: "(3) Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite la autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române. Transcrierea actelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se efectuează cu aprobarea Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului sau a extrasului de stare civilă, să ceară transcrierea acestor acte la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază administrativ-teritorială are domiciliul."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 18 alin. (1) privind cetăţenii străini şi apatrizii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 48 alin. (1) şi (2) teza întâi privind familia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. O primă critică formulată de autorul excepţiei priveşte neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii nr. 119/1996, constând în aceea că, deşi art. 48 alin. (2) din Constituţie prevede reglementarea prin lege ordinară a condiţiilor de nulitate a căsătoriei, Legea nr. 119/1996 a fost adoptată ca lege organică.În legătură cu aceste susţineri, Curtea constată că reglementările referitoare la actele de stare civilă, în ansamblu, nu fac parte din domeniul legilor organice. În cuprinsul legii criticate există însă norme aparţinând acestui domeniu. Astfel este, de exemplu, art. 72 alin. (2), care prevede o nouă atribuţie în sarcina prefectului, şi anume organizarea îndrumării şi controlului activităţii de stare civilă desfăşurate de autorităţile administraţiei publice locale şi luarea măsurilor privind conservarea şi securitatea documentelor de stare civilă, ceea ce este în concordanţă cu art. 123 din Constituţie, potrivit căruia "atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică". Aşadar, în cazul de faţă, asemenea norme au impus adoptarea Legii nr. 119/1996 cu majoritatea prevăzută de Constituţie pentru legile organice. În consecinţă, Curtea constată că normele din această lege care nu sunt de domeniul legii organice sunt şi rămân obiect de reglementare al legii ordinare. De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997.II. În legătură cu critica de neconstituţionalitate intrinsecă a prevederilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, Curtea reţine că obligaţia cetăţeanului român de a cere transcrierea în România a actului de căsătorie eliberat de autorităţile străine este necesară atât pentru a asigura certitudinea stării civile a persoanei respective, având în vedere că actul în cauză a fost eliberat de o autoritate străină, cât şi pentru a se putea constata dacă au fost respectate toate cerinţele de fond impuse de legea română cu privire la căsătoria încheiată de cetăţeanul român, care, în acest caz, potrivit art. 3 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, este lex fori.Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că, în privinţa transcrierii actelor de stare civilă, cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni străini sunt într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cetăţenii români căsătoriţi cu cetăţeni români, ceea ce, sub acest aspect, impune un tratament juridic diferit. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv, astfel cum apare şi în situaţia de faţă.Curtea constată însă că, potrivit art. 4 din Legea nr. 119/1996, cetăţenii străini pot cere înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români. Astfel, invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor constituţionale ale art. 18 alin. (1), ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 48 alin. (1) nu este relevantă, întrucât ambii soţi, cetăţeanul român sau străin, pot cere şi în România, în condiţii identice, şi anularea căsătoriei încheiate în străinătate.Totodată, Curtea constată că art. 20 din Constituţie nu este incident în cauză, întrucât autorul excepţiei nu s-a raportat la vreun tratat sau pact pretins a fi încălcat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, excepţie ridicată de Ramona Maria Cranciova în Dosarul nr. 2.333/3/2006 al Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește