DECIZIE nr. 470 din 4 noiembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Muntenia” – S.A., prin administratorul său de portofoliu, Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 825/2004 al Judecătoriei Gherla.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Ioana Dănescu, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate arată că dispoziţiile legale criticate au fost abrogate, astfel încât, potrivit Legii nr. 47/1992, excepţia ridicată este inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 825/2004, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Muntenia”, prin administratorul său de portofoliu, Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest” – S.A. din Bucureşti, cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. I pct. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, prevederi prin care a fost modificat art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, contravin dispoziţiilor art. 16, 21, 44, 53, 135 şi 136 din Constituţia României.Astfel, în opinia sa, prin textul de lege criticat a fost limitat accesul la justiţie, iar drepturile nu mai pot fi realizate într-un termen rezonabil. De asemenea, consideră că a fost încălcat dreptul de proprietate ca urmare a suspendării realizării acestui drept prin intermediul forţei coercitive a legii, "fără ca toate acestea să aibă o justificare legală sau faptică". În acest sens, învederează faptul că prelungirea perioadei de suspendare a acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pornite împotriva societăţilor comerciale înainte sau după instituirea supravegherii financiare nu este justificată de raţiuni care privesc siguranţa naţională sau interesul naţional.Judecătoria Gherla apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, invocă Decizia nr. 350/2003 şi Decizia nr. 84/2004, prin care instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra prevederilor art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 137/2002.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, observând că instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 137/2002, apreciază că această excepţie este inadmisibilă. În acest sens arată că, în virtutea art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivată”, or, Guvernul constată că instanţa nu a indicat nici o normă constituţională căreia i-ar contraveni dispoziţiile legale criticate, omisiune ce echivalează cu nemotivarea excepţiei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, invocată de Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest”, precizează că acest text de lege a fost abrogat în mod expres prin art. VII din Legea nr. 149/2004 pentru completarea şi modificarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, precum şi a altor acte normative cu incidenţă asupra acestei proceduri.În consecinţă, având în vedere prevederile art. 23 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii actelor normative în vigoare, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă.Avocatul Poporului observă că, la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, aceste dispoziţii legale erau abrogate prin art. VII din Legea nr. 149/2004, astfel încât, în virtutea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Examinând încheierea de sesizare, precum şi susţinerile autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, dispoziţii ce au fost introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002. Prin urmare, referirea la prevederile art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 137/2002 nu reprezintă altceva decât o simplă eroare materială, Curtea urmând a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) din aceeaşi lege.În susţinerea neconstituţionalităţii art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 44, 53, 135 şi 136.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, la data sesizării sale, dispoziţiile legale criticate erau abrogate prin art. VII din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, precum şi a altor acte normative cu incidenţă asupra acestei proceduri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004.Aşa fiind, în virtutea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude controlul de neconstituţionalitate asupra unor dispoziţii legale abrogate, excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Muntenia” – S.A., prin administratorul său de portofoliu, Societatea de Administrare a Investiţiilor „Muntenia Invest” – S.A. din Bucureşti, în Dosarul nr. 825/2004 al Judecătoriei Gherla.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește