DECIZIE nr. 470 din 4 decembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, aprobată prin Legea nr. 5/2003



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Baltă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „CARL REH WINERY” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.528/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a făcut, în numeroase rânduri, obiect al criticilor de neconstituţionalitate, prin excepţii care au fost respinse de Curtea Constituţională, constatându-se conformitatea acestui act normativ cu prevederile Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.528/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „CARL REH WINERY” – S.R.L. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect o cerere pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 şi 24 din Constituţie, întrucât „se dă posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor părţilor”, debitorul fiind pus într-o situaţie inechitabilă în comparaţie cu cea a creditorului şi fiind împiedicat în exercitarea dreptului la apărare.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia ridicată nu este întemeiată. Procedura somaţiei de plată este o procedură rapidă, specială, în cadrul căreia legiuitorul a avut în vedere şi ocrotirea debitorilor faţă de un eventual abuz de drept al creditorilor. Debitorul are posibilitatea de a solicita instanţei, în aceeaşi măsură ca şi creditorul, încuviinţarea de probe în combaterea existenţei creanţei certe, lichide şi exigibile.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată. Prin ordonanţa criticată s-a aprobat o procedură simplificată care are în vedere, în primul rând, soluţionarea cauzei prin convenţia părţilor ori, în caz contrar, emiterea titlului executoriu. Citarea obligatorie a părţilor, comunicarea înscrisurilor depuse de creditor şi a ordonanţei cu somaţia de plată, ca şi posibilitatea atacării ordonanţei cu cerere în anulare, asigură exercitarea neîngrădită a dreptului la apărare şi pentru debitor. Constituţionalitatea dispoziţiilor ordonanţei a fost reţinută, în mod constant, de Curtea Constituţională, spre exemplu prin deciziile nr. 72/2002, nr. 161/2002 sau nr. 317/2002. Guvernul consideră că nu sunt întemeiate nici criticile în sensul că dispoziţiile ordonanţei nu ar asigura desfăşurarea unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în integralitatea sa, Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile actului normativ criticat sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 24 alin. (1), precum şi "dreptului la un proces echitabil", care, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei României în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, este reglementat prin prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie. Aceste dispoziţii constituţionale au, în prezent, următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".;– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."În urma examinării conţinutului textelor de lege criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele:Procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, cu condiţia ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.Curtea Constituţională a fost sesizată în numeroase cazuri cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale acesteia. Toate acele excepţii au fost respinse, Curtea constatând că dispoziţiile ordonanţei nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi nici obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor. Astfel, de exemplu, în Decizia nr. 72 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat că, în timpul examinării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, în termenul prevăzut pentru introducerea acţiunii în anulare şi în tot cursul soluţionării acţiunii în anulare, inclusiv a căilor de atac, debitorul are posibilitatea de a-şi exercită neîngrădit dreptul la apărare. De asemenea, sunt asigurate, pentru toate părţile, condiţii ca interesele lor legitime să fie realizate în cadrul unui proces echitabil.De asemenea, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritatea lucrului judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre părţi.Abrogarea alin. (1) al art. 4, care prevedea posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor şi reglementarea în alin. (2) al aceluiaşi articol a obligativităţii citării au drept scop asigurarea pentru ambele părţi a exerciţiului dreptului la apărare în condiţii identice.Mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată.Nici în cauza de faţă nu s-au învederat elemente noi, care să contrazică motivarea deciziilor anterioare şi să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, aprobată prin Legea nr. 5/2003, excepţie ridicată de Societatea Comercială „CARL REH WINERY” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.528/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 decembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania DiaconuÎntrucât domnişoara Mădălina Ştefania Diaconu se află în concediu fără plată, în locul său semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,Prim-magistrat asistent,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește