DECIZIE nr. 47 din 7 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţii introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţii introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roltrans”- S.A. din Targu Jiu în Dosarul nr. 2.897/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 ianuarie 2001, fiind consemnate în încheierea din acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 februarie 2001 şi apoi la data de 7 februarie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.897/2000, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roltrans” – S.A. din Targu Jiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice contravin prevederilor art. 135 din Constituţie, precum şi „principiului apărării cumpărătorului de buna-credinţa”.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând ca "ocrotirea dreptului de proprietate, prevăzută de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, nu se referă numai la dreptul de proprietate existent la data adoptării ei sau dobândit ulterior, ci şi la dreptul de proprietate privată încălcat prin efectul unor acte normative adoptate în perioada 1945-1989, acte normative aflate în contradictie cu prevederile constitutiilor adoptate în această perioadă, cu legile în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care România a aderat, drept de proprietate ce se impune a fi restabilit".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, arătând ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu modificările ulterioare, garantează contra evictiunii pe viitorii cumpărători ai acţiunilor sau activelor societăţilor comerciale supuse privatizării. Aceasta garanţie se realizează, de regula, potrivit dreptului comun. Se arata în continuare ca, „în ipoteza în care, însă, imobilul revendicat de foştii proprietari este de o utilitate capitala pentru activitatea societăţii comerciale (utilitate care trebuie fundamentată şi dovedită), astfel încât, în lipsa sa, aceasta nu ar mai putea funcţiona, urmând a fi dizolvată şi lichidată, legiuitorul a acordat prioritate continuării activităţii economice în dăuna regulii restituirii în natura a bunurilor confiscate, urmărind stimularea activităţii economice şi de privatizare. În acest caz, se poate spune ca avem de-a face cu o veritabila norma de ordine publică; cu toate acestea, reclamantului în cazul procesului în revendicare nu îi va fi încălcat dreptul de proprietate, după cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, căci acesta va primi echivalentul banesc al imobilului respectiv, realizandu-se o deplina protecţie a dreptului de proprietate”. În concluzie, se arata ca „dispoziţiile art. 32^4 alin. (1)-(3) reglementează obligaţia instituţiilor implicate de a repara prejudiciile cauzate societăţilor comerciale prin restituirea unor imobile către foştii proprietari, iar aceasta obligaţie este garantată de stat, potrivit art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din cuprinsul încheierii de sesizare, precum şi din cel al notelor scrise ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca excepţia a fost ridicată cu privire la dispoziţiile art. 32^4 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice. În realitate, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale a fost completată prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), fiind introduse dispoziţiile art. 32^4 . De aceea, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 care au următorul cuprins: „(1) Instituţiile publice implicate asigura repararea prejudiciilor cauzate societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.(2) Instituţiile publice implicate vor plati societăţilor comerciale prevăzute la alin. (1) o despăgubire care să reprezinte echivalentul banesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natura a imobilelor deţinute de societatea comercială către foştii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. … (3) Despăgubirea prevăzută la alin. (2) se stabileşte de comun acord cu societăţile comerciale, iar în caz de divergenta, prin justiţie. … (4) Imobilele preluate de stat în baza unor legi, acte administrative sau hotărâri judecătoreşti de confiscare, constând în terenuri şi clădiri evidentiate în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate sau în curs de privatizare, în absenta cărora realizarea obiectului de activitate al acestor societăţi comerciale este împiedicată în asemenea măsura încât, ca urmare a acestei restituiri, societatea comercială nu ar mai putea să-şi continue activitatea şi ar urma să fie supusă dizolvării şi lichidării, nu vor fi restituite în natură. … (5) În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă societăţile comerciale sunt obligate la plata echivalentului banesc al imobilelor, instituţiile publice implicate vor plati direct fostului proprietar suma prevăzută în hotărâre. … (6) Statul garantează îndeplinirea de către instituţiile publice implicate a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol." … Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art. 135 din Constituţie şi „principiul apărării cumpărătorului de buna-credinţa”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.I. O prima critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei consta în aceea ca dispoziţiile art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 încalcă dispoziţiile art. 135 din Constituţie, care prevăd:”(1) Statul ocroteşte proprietatea.(2) Proprietatea este publică sau privată. … (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. … (4) Bogăţiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. … (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. … (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă". … Analizând aceasta critica de neconstituţionalitate, se constată că art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 prevede în alin. (1)-(3), ca măsura reparatorie, posibilitatea restituirii către foştii proprietari a imobilelor preluate de stat şi intrate apoi în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate sau în curs de privatizare, cu despăgubirea corespunzătoare a acestora. Prin alin. (4) şi (5) din acelaşi articol sunt reglementate cazurile de excepţie, în care imobilele nu se restituie în natura, ci se acordă despăgubiri foştilor proprietari. Aceste dispoziţii se înscriu printre măsurile de realizare a obligaţiilor statului prevăzute la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, text potrivit căruia „Statul trebuie să asigure: a) […] crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”. De altfel, în sensul acestei soluţii Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 85 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 8 august 2000.II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate se referă la încălcarea "principiului apărării cumpărătorului de buna-credinţa".Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi primită. Într-adevăr, potrivit art. 144 din Constituţie, Curtea Constituţională verifica, în cadrul controlului de constituţionalitate, legitimitatea constituţională prin raportare la dispoziţii şi la principii constituţionale, iar nu prin raportare la dispoziţii şi la principii legale, asa cum este principiul invocat de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, dispoziţii introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roltrans” – S.A. din Targu Jiu în Dosarul nr. 2.897/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește