DECIZIE nr. 47 din 17 mai 1994

cu privire la constituţionalitatea unor prevederi din Legea privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război



Curtea Constituţională a fost sesizată, la data de 7 aprilie 1994, de către 55 de deputaţi, respectiv de domnii Mihail Bucur, Barbu Pitigoi, Ion Dinu, Ion Hui, George Stanescu, Ion Diaconescu, Vasile Nicolae, Constantin Ionescu Galbeni, Ion Berciu, Razvan Dobrescu, Teodor Vintilescu, Liviu Neculai Marcu, Cornel Sturza Popovici, Radu Livezeanu, Emilian Bratu, Doru-Mihai Dobrescu, Mircea Ciumara, Gavril Dejeu, Gheorghe Gorun, Vasile Mandroviceanu, Ioan Timiş, Petru Burca, Valentin Vasilescu, Petre Dugulescu, Ion Ratiu, Ioan Catarig, Ion Bold, Gheorghe Comanescu, Petru Litiu, doamna Paula-Maria Ivanescu, domnii Mircea Popescu, Mircea-Mihai Munteanu, Viorel Pavel, Vasile Lupu, Victor Babiuc, Sergiu George Rizescu, Remus-Constantin Opris, Gheorghe Cristea, Constantin Ionescu, Valentin Argeseanu, Akas Birtalan, Nagy Benedek, Laszlo Zsigmond, Attila Varga, Ervin Zoltan Szekely, Eugen Matis, Emeric Dumitru Borbely, Francisc Baranyi, Imre Andras, Ladislau Borbely, Karoly Kerekes, Gheorghe Tokay, Iosif Alfred Mazalik, Zoltan Szilagy, Francisc Pecsi şi Istvan Antal, asupra neconstitutionalitatii precizarii "dacă nu au luptat împotriva armatei române" de la art. 2 lit. b) din Legea privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război.În sesizarea, grupului de deputaţi arata, în esenta, ca excluderea de la beneficiul legii a locuitorilor încorporaţi sau mobilizati obligatoriu, din provinciile româneşti vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, dacă au luptat împotriva armatei române, este discriminatorie, ţinând seama ca faţă de etnicii germani încadraţi în armata germană, în timpul celui de-al doilea război mondial, aceasta condiţie nu a mai fost prevăzută. De asemenea, se arata ca până în prezent în legislaţia României nu a existat o asemenea discriminare, iar în legislaţia franceza s-a refuzat calitatea de veteran de război numai celor care s-au inrolat voluntar în armata străină.Printr-o alta sesizare, înregistrată la data de 12 aprilie 1994, formulată de un grup de 26 de senatori, respectiv de domenii Ioan Lup, Adrian Dumitru Popescu-Necsesti, Emil Tocaci, Gabor Menyhert Hajdu, Ioan Paul Popescu, Florin Buruiana, Radu Ceontea, Attila Verestoy, Ioan Alexandru, Mihai Buracu, Nistor Badiceanu, Matei Boila, Dumitru Calueanu, Tanase Tavala, Constantin Moiceanu, Ion Paun Otiman, Bela Marko, Karoly Ferenc Szabo, Emilian Buzica, Lajos Magyari, Ion Manea, Voicu Valentin Glodeanu, Vasile Vetisanu, Alexandru Paleologu, Alexandru Popovici, Sabin Ivan, Andrei Potcoava, Denes Sereş, Tiberiu Ştefan Incze şi Petre Constantin Buchwald, se constata constituţionalitatea precizarii "dacă nu au luptat împotriva armatei române" de la art. 2 lit. a) şi b) din legea sus-menţionată.În sesizare, grupul de senatori arata, în esenta, ca prevederea "dacă nu au luptat împotriva armatei române" de la art. 2 lit. a) din lege contravine dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Constituţie potrivit cărora fundamentul social al statului îl constituie unitatea poporului român, iar între cetăţenii României nu se poate face nici o deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică etc. În acest sens se arata ca deosebirea de tratament faţă de etnicii germani, în cazul cărora, potrivit art. 2 lit. c) din lege, nu se cere aceasta condiţie, constituie o discriminare pe criteriul etnic care este neconstitutionala şi contrară prevederilor Tratatului de pace cu puterile aliate şi asociate, ratificat prin Legea nr. 304 din 30 august 1947, în temeiul căruia, prin art. 3 pct. 2, România, şi-a asumat obligaţia sa nu instituie nici o discriminare între cetăţenii săi în ce priveşte drepturile politice ori civile sau în oricare alta materie, pe temeiul rasei, sexului, limbii ori religiei. Totodată, se menţionează că, potrivit Legii nr. 772/1946, locuitorii din Ardealul de Nord, încorporaţi sau mobilizati obligatoriu în armata maghiara, sunt consideraţi ca şi-au satisfăcut obligaţiile militare către statul român.Un grup de veterani de război a depus o "întâmpinare" prin care aceştia se opun obiectiilor de neconstituţionalitate formulate, solicitând, în acelaşi timp, amendarea legii cu unele noi prevederi. În acelaşi sens, al unor amendamente, este şi "scrisoarea deschisă" a Asociaţiei "Virtutea Militară de Război" din Sibiu, ca şi punctul de vedere al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, comunicat Curţii Constituţionale de Preşedinţia României.De asemenea, domnul senator Ioan Lup, vicepreşedinte al Senatului, a depus, în susţinerea sesizării, o scrisoare în care, în esenta, arata ca textul de lege adoptat este de natura sa aducă prejudicii politice tarii, deoarece ar insemna să se recunoască anumite efecte juridice Dictatului de la Viena, din 1940, care este nul şi neavenit, iar măsura respectiva "loveste circa 7.000 de români şi 6.000 de maghiari, ceea ce nu este etic şi nici uman, fiindca ei au ajuns în aceasta situaţie printr-o culpa a istoriei care ne poate fi imputată şi noua".Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat preşedinţilor celor două Camere ale parlamentului, precum şi Guvernului punctele lor de vedere în legătură cu cele doua sesizări. De asemenea, s-a solicitat şi opinia Ministerului Apărării Naţionale, inclusiv informaţii legate de aplicarea Legii nr. 772/1946. În punctul de vedere al preşedintelui Senatului se solicita respingerea sesizarilor, considerându-se ca argumentele invocate nu sunt concludente spre a se retine încălcarea textelor constituţionale, deoarece cei care au luptat împotriva armatei române şi-au încălcat obligaţia de fidelitate faţă de ţara, ceea ce are ca semnificaţie nesocotirea unităţii poporului român. De aceea se considera ca textul criticat nu constituie o discriminare cat timp distinge între cei care au luptat pentru ţara sau împotriva ei. De asemenea, se considera ca persoanele prevăzute la art. 2 lic. c) din lege nu şi-au încălcat obligaţia de fidelitate faţă de ţara, iar invocarea Legii nr. 772/1946 nu este relevanta în cauza, în măsura în care se referă la persoanele încadrate în detasamente de muncă obligatorie.Guvernul apreciază, în susţinerea punctului sau de vedere, ca excluderea cetăţenilor români care au luptat împotriva armatei – indiferent dacă au fost voluntari ori au fost încorporaţi sau mobilizati în armatele altor state – de la dreptul de a dobândi calitatea de veteran de război nu are caracter discriminatoriu, legiuitorul nefacand deosebire între această categorie şi ceilalţi cetăţeni români pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnică, etc., iar aceasta excludere este o măsura morala "deoarece ar fi de neconceput ca statul român sa acorde drepturi celor ce au atentat la independenta şi integritatea sa". Totodată, considera ca omiterea menţiunii "dacă nu au luptat împotriva armatelor române" de la art. 2 lit. c) din lege nu generează o discriminare deoarece textul se referă la persoane de naţionalitate germană încadrate în armata germană "dar care nu au participat la acţiuni de lupta".În opinia Ministerului Apărării Naţionale se susţine ca textele în cauza nu exprima nici o discriminare întrucât privesc o sancţiune – morala şi juridică – a celor care au luptat împotriva armatei române, pentru actul de necredinta infaptuit faţă de patrie şi popor. În cazul în care legiuitorul va reglementa altfel propunerea, se arata ca Ministerul Apărării Naţionale "va înţelege acest act ca o dovadă în plus a generozitatii şi spiritului de toleranta al societăţii române, prezente în atâtea împrejurări de-a lungul istoriei sale". Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.Curtea Constituţională, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze sesizările primite, care s-au făcut cu respectarea art. 144 lit. a) din Constituţie şi ale art. 17 alin. (1) din legea sa organică.Prin Încheierea din 27 aprilie 1994, constatandu-se ca aceste sesizări privesc aceeaşi lege, s-a dispus conexarea lor.Faţa de cele arătate,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinând sesizările formulate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, opinia Ministerului Apărării Naţionale şi celelalte lucrări ale dosarului, precum şi concordanta dintre textele ce fac obiectul sesizarilor şi dispoziţiilor constituţionale, retine următoarele:Prin cea dintâi sesizare se considera ca este neconstitutionala condiţionarea de veteran de război pentru locuitorii din provinciile româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940-1945, încorporaţi sau mobilizati obligatoriu în armata maghiara, de a nu fi luptat împotriva armatei române.Curtea Constituţională constata ca persoanele la care se referă sesizarea au fost încorporate sau mobilizate obligatoriu în armata maghiara, întrucât locuiau pe un teritoriu vremelnic ocupat în baza Dictatului de la Viena din 1940, care este nul şi neavenit. În aceasta situaţie, statul român era, la acea data, în imposibilitate de a dispune înrolarea sau mobilizarea lor, iar dacă, în prezent, din aceasta împrejurare istorica s-ar deduce o incapacitate, ar insemna să se recunoască, în limitele menţionate, efecte juridice unui act nul şi neavenit. Tocmai de aceea, exceptarea persoanelor respective constituie o discriminare, întrucât nimănui nu i se poate imputa neîndeplinirea unei obligaţii imposibil de executat, mai ales ca prin art. 1 lit. b) din Legea nr. 772/1946 s-a considerat ca "au satisfăcut obligaţiile militare către statul român". Între persoanele care sunt considerate, potrivit legii, ca au îndeplinit obligaţiile militare, orice excludere este o discriminare.La aceeaşi concluzie conduc şi prevederile art. 3 pct. 3 din Tratatul de pace încheiat de România cu puterile aliate şi asociate, potrivit cărora statul nostru se obliga ca legile în vigoare sa nu stabilească sau sa nu implice în conţinutul sau în aplicarea lor vreo deosebire de natura discriminatorie între persoanele de cetăţenie română. Aceasta obligaţie corespunde principiului constituţional prevăzut de art. 4 alin. (2) potrivit căruia România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.Cele arătate converg spre concluzia ca textul criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi prevederile corespunzătoare din art. 7 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi din art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care, în temeiul art. 20 din Constituţie, sunt obligatorii în interpretarea dreptului intern sau când intră în conflict cu acesta.În cea de-a doua sesizare, în afară art. 2 lit. b) din lege, se contesta şi constituţionalitatea precizarii de la lit. a) referitoare la condiţia de a nu fi luptat împotriva armatei române. Ipoteza acestor prevederi este însă alta decât aceea de la art. 2 lit. b) din lege. Ea priveşte cetăţenii români care s-au inrolat voluntar.În legătură însă cu definirea statutului juridic de veteran de război al celor care s-au inrolat voluntar în armata străină este o necorelare între prevederile art. 2 lit. a) din lege, care se referă numai la cei care au luptat împotriva armatei române, cu prevederile art. 7 lit. b) teza 1 din lege, care se referă la cei care au luptat împotriva tarii, ceea ce este susceptibil de a fi interpretat într-un sens mai larg, nu numai ca o lupta directa împotriva armatei române, şi cu prevederile art. 2 lit. c) din lege care, întrucât nu mai instituie nici o condiţie, este în totală contradictie cu art. 7 lit. b) teza 1 din lege, ce se referă, asa cum s-a arătat, la România, dar şi la Natiunile Unite. Aceasta necorelare poate conduce la interpretări arbitrare cu privire la acordarea calităţii de veteran de război, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii. În acelaşi timp, cu referire la art. 2 lit. c), aceasta necorelare are şi semnificatia unui privilegiu interzis de prevederile aceluiaşi text constituţional, întrucât în perioada avută în vedere armata germană lupta împotriva Naţiunilor Unite.Întrucât prevederile ce au făcut obiectul sesizării de la art. 2 lit. a) nu poate fi disociate de prevederile lit. c) a aceluiaşi articol şi de cele ale art. 7 lit. b) teza 1 din lege, Curtea a considerat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, ca toate aceste texte de sunt neconstituţionale, urmând a fi corelate în cadrul procedurii de reexaminare pentru a se asigura egalitatea de tratament faţă de toţi cei care s-au inrolat voluntar în armate străine.Argumentele invocate în combaterea sesizarilor examinate de Curte referitoare la evenimentele ce au avut loc în perioada 1940-1945 în teritoriile vremelnic ocupate, cu conotatiile lor morale, nu sunt în nici un fel inlaturate de prezenta decizie, care s-a impus pentru a asigura concordanta dispoziţiilor legii cu Constituţia. Soluţia juridică, constituţională, data problemei nu deformeaza în nici un fel realitatea istorica, cunoscută pe plan naţional şi internaţional.În ce priveşte scrisorile înaintate Curţii de unele asociaţii ale veteranilor de război, este necesar de făcut o distincţie. Argumentele invocate în favoarea respingerii sesizarilor au fost examinate deoarece se regăsesc, într-o formă sau alta, în opiniile transmise de preşedintele Senatului, de Guvern şi de Ministerul Apărării Naţionale.Asupra propunerilor de modificare a legii, Curtea Constituţională nu se poate însă pronunţa, competenţa ei de control fiind determinata exclusiv de sesizările primite în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie.Faţa de cele arătate, vazand şi dispoziţiile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Articolul 2 litera b) din Legea privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, referitor la cei care au fost încorporaţi sau mobilizati obligatoriu, este neconstitutional în ce priveşte condiţia "dacă nu au luptat împotriva armatei române".2. Articolul 2 literele a) şi c), precum şi articolul 7 litera b) teze 1 din lege sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte definirea calităţii de veteran de război. În cadrul procedurii de reexaminare, este necesară corelarea lor, pentru a se asigura respectarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.3. Decizia se comunică Preşedintelui României, precum şi preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului, în scopul deschiderii procedurii prevăzute de art. 145 alin. (1) din Constituţie, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Deliberarea a avut loc la data de 17 mai 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. dr. VASILE GIONEAMagistra-asistent,Constantin Burada–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește