DECIZIE nr. 47 din 14 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana – S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.097/101/2009 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.097/101/2009, Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana – S.A. din Arad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile criticate oferă posibilitatea oricărei persoane de a interveni în proces în favoarea părţilor, în orice stare a litigiului, ceea ce presupune acordarea unor termene procesuale suplimentare pentru comunicarea intervenţiei şi a întâmpinării formulate în cauză. Aşa cum este redactat textul legal, orice persoană poate introduce cerere de intervenţie, ceea ce presupune că, în aceeaşi cauză, se pot formula nenumărate astfel de cereri. Or, această situaţie este de natură a prelungi nejustificat procesul, ceea ce aduce atingere dreptului consacrat de art. 21 din Constituţie referitor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Partea care se opune cererii de intervenţie nu are la dispoziţie o cale de atac efectivă împotriva încheierii de admitere, până la judecarea pe fond a cauzei, fiind pusă în situaţia de a se judeca în contradictoriu cu un terţ care nu avea dreptul de a interveni în litigiu.Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, prin reglementarea posibilităţii oricărei persoane care are interes de a interveni într-un proces garantându-se accesul liber la justiţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Autorităţile nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 49: "Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.Ea este în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia.";– Art. 51: "Cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.";– Art. 52: "După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, precum şi prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, Curtea s-a pronunţat în prealabil, exemplu fiind Decizia nr. 615 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 2 august 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că legiuitorul condiţionează valorificarea dreptului de a formula cerere de intervenţie în interes propriu de respectarea anumitor cerinţe, tocmai în vederea prevenirii abuzurilor terţilor şi asigurării protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante. În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa cu rea-credinţă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.Prin urmare, susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia textele de lege criticate permit modificarea, fără voia reclamantului, a cadrului procesual deja stabilit prin cererea de chemare în judecată şi, deci, tergiversarea soluţionării procesului, apare ca fiind neîntemeiată. Este adevărat că dispoziţiile art. 49 alin. 2 şi art. 52 din Codul de procedură civilă reglementează o excepţie de la principiul disponibilităţii procesului civil sub aspectul dreptului reclamantului de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, însă atâta timp cât legea condiţionează judecarea cererii de intervenţie de admiterea ei în principiu, deci de respectarea cerinţelor de formă, de interes şi de conexitate cu cererea principală, Curtea apreciază că reclamantul beneficiază de suficiente garanţii procesuale menite să concretizeze dreptul acestuia la un proces echitabil. De asemenea, în cazul în care judecarea acţiunii civile principale ar putea fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, legea (art. 55 teza a doua din Codul de procedură civilă) dă posibilitatea instanţei judecătoreşti de a hotărî disjungerea celor două cereri, care vor fi judecate în continuare, în mod separat, astfel încât nici critica referitoare la soluţionarea cauzei peste termenul rezonabil nu poate fi reţinută.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. Aşa fiind, dispoziţiile criticate reprezintă expresia aplicării acestor dispoziţii constituţionale.Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49, art. 51 şi art. 52 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crişana – S.A. din Arad în Dosarul nr. 2.097/101/2009 al TribunaluluiMehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește