DECIZIE nr. 47 din 12 februarie 2002

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 5 martie 2002
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 322 20/11/2001
ActulREFERIRE LAOUG 179 11/11/1999 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 92 04/08/1992 ART. 17
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 16
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 51
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 123
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 125
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorVlad Mihai Cercel – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Compania Naţionala „Romtehnica” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.090/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi, respectiv, de Sandu Gurguiatu în dosarele nr. 1.147/2001 şi nr. 3.501/2001 ale Judecătoriei Focsani.La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Badica, pentru partea Constantin Stanciu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 408C/2001 şi nr. 409C/2001 la Dosarul nr. 402C/2001, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este identic în toate aceste cauze. Partea prezenta, prin avocat, considera întrunite condiţiile pentru conexare. Reprezentantul Ministerului Public declara că nu se opune măsurii conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea dosarelor nr. 408C/2001 şi nr. 409C/2001 la Dosarul nr. 402C/2001.Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul avocatului părţii prezente, care susţine ca dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei şi ca excepţia de neconstituţionalitate este fondată pe o prezumţie dedusă dintr-un text constituţional, iar nu pe o dispoziţie expresă continuta în Constituţie. Astfel, art. 123 din Constituţie stabileşte doar statutul judecătorilor, iar nu şi interdicţia ca în compunerea anumitor complete de judecată să între şi alte persoane decât judecători. În ceea ce priveşte presupusa încălcare a dispoziţiilor art. 125 din Constituţie, acest text constituţional prevede că atât instanţele judecătoreşti, cat şi competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege. Or, normele privind compunerea completului de judecată în cauzele având ca obiect litigii de muncă sunt norme de procedura, stabilite de lege în baza acestei dispoziţii constituţionale. În consecinţa, se solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 322/2001, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Întrucât aceasta decizie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, este opozabilă erga omnes. În concluzie, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca devenită inadmisibila, în ceea ce priveşte aceste dispoziţii legale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 17 alin. 1^2 şi 1^3 considera ca acestea nu contravin Constituţiei, în condiţiile în care soluţionarea litigiilor se hotărăşte de către judecători, asistenţii judiciari având un rol consultativ.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 6 noiembrie 2001 şi 13 septembrie 2001, pronunţate în Dosarul nr. 6.090/2001 şi, respectiv, în dosarele nr. 1.147/2001 şi nr. 3.501/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Judecătoria Focsani au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Compania Naţionala „Romtehnica” – S.A. din Bucureşti şi, respectiv, de Sandu Gurguiatu în dosarele menţionate, având ca obiect litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 şi 125 din Constituţie, dat fiind ca asistenţii judiciari, care intră în compunerea completelor ce soluţionează conflicte de muncă şi litigii de muncă, nu sunt judecători, ci funcţionari publici şi, în consecinţa, nu pot infaptui justiţia în condiţiile consacrate de Constituţie. Asistenţii judiciari nu pot fi independenţi şi impartiali, întrucât ei reprezintă anumite interese, subordonandu-se acestora în judecarea cauzelor. În concluzie, se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia în Dosarul nr. 6.090/2001, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fără însă a motiva aceasta sustinere.Judecătoria Focsani, exprimandu-şi opinia în dosarele nr. 1.147/2001 şi nr. 3.501/2001, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instanţele de judecată în compunerea cărora intra şi asistenţi judiciari nu sunt instanţe extraordinare, ci instanţe specializate, ceea ce nu contravine prevederilor constituţionale. În acelaşi sens instanţa motiveaza ca prezenta asistentilor judiciari în completele de judecată care soluţionează litigiile de muncă este o garanţie a infaptuirii justiţiei, aceştia având studii juridice de specialitate.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Potrivit prevederilor art. 125 din Constituţie, pe de o parte, justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar pe de altă parte, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Or, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de compunere şi alcătuire a instanţelor, care sunt incluse în noţiunea de procedura lato sensu, la care se referă art. 125 din Constituţie. Pentru aceste considerente Guvernul opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, deşi atât autorii excepţiei, cat şi instanţele de judecată, în încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale, au reţinut ca sunt criticate dispoziţiile art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în realitate, din analiza cererilor autorilor excepţiei rezultă ca aceştia critica doar alin. 1^1 al acestui articol, care reglementează modalitatea de compunere a completelor specializate în soluţionarea conflictelor de muncă şi a litigiilor de muncă şi modul de pronunţare a hotărârilor în aceste cauze. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunţe numai asupra dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, dispoziţii care au fost introduse prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, şi care au următorul cuprins: „Cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător şi doi asistenţi judiciari, dintre care unul reprezintă asociaţiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.”În susţinerea excepţiei autorii acesteia au invocat următoarele prevederi constituţionale:– art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";– art. 124: "(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.(2) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.";– art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.(3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002. Cu acel prilej Curtea Constituţională a reţinut ca, în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 şi 125, este necesară reconsiderarea jurisprudenţei sale, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile legale criticate, care prevăd ca hotărârile în cauzele privind conflictele de muncă şi litigiile de muncă, judecate în prima instanţa, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituţionale. Având în vedere ca Decizia nr. 322/2001 a fost pronunţată şi publicată ulterior încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale în aceste dosare, rezultă ca au devenit incidente dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate în aceste cauze urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Compania Naţionala „Romtehnica” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.090/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi, respectiv, de Sandu Gurguiatu în dosarele nr. 1.147/2001 şi nr. 3.501/2001 ale Judecătoriei Focsani.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Vlad Mihai Cercel–––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x