DECIZIE nr. 469 din 6 iunie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 258 alin. (3) şi art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, art. 52 alin. (3) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Rodica Abrudan în Dosarul nr. 10.136/2005 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate au fost abrogate prin art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, soluţiile legislative criticate fiind preluate însă de actul normativ abrogator în cuprinsul art. 257, art. 258 alin. (3) şi art. 259 alin. (7). Referindu-se la dispoziţiile art. 257 din Legea nr. 95/2006, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În ceea ce priveşte celelalte două texte de lege criticate de autorul excepţiei, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, apreciind că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.136/2005, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, art. 52 alin. (3) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, excepţie ridicată de Rodica Abrudan cu prilejul soluţionării contestaţiei la executare privind contribuţia la fondul de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 au caracter discriminatoriu, întrucât stabilesc diferenţiat contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu veniturile realizate, deşi toţi asiguraţii beneficiază de acelaşi pachet de servicii de bază. În acest sens arată că interpretarea corectă în practică ar trebui să fie aceea că toate persoanele trebuie să fie obligate la a contribui cu o sumă reprezentând un procent din salariul minim brut pe ţară şi că, în situaţia în speţă, unde este vorba de acelaşi pachet de servicii de bază, este normal ca toată lumea să plătească la fel. De asemenea, arată că art. 52 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă prevede posibilitatea diminuării pachetului de servicii de bază în caz de neplată a contribuţiei băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, fără a face nicio diferenţiere pentru aceia care plătesc totuşi o parte din contribuţie, raportată doar la una dintre sursele lor de venit. În sfârşit, critică art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 pentru faptul că prevede obligarea persoanei care nu poate dovedi plata contribuţiei la plata retroactivă a acesteia pe trei ani, pentru a dobândi calitatea de asigurat, chiar dacă în acea perioadă nu a beneficiat de niciun fel de servicii medicale.Judecătoria Oradea apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale, întrucât nu creează o situaţie discriminatorie între subiecţii supuşi impunerii în baza legilor privind sistemul public de asigurări de sănătate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa cu prilejul examinării constituţionalităţii textelor de lege criticate, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel că pentru situaţii diferite este justificat un tratament juridic diferenţiat. De asemenea, consideră că textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul la viaţă şi dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei şi nici nu conţin dispoziţii contrare prevederilor art. 34 şi 47 din Constituţie. În sfârşit, arată că aşezarea justă a sarcinilor fiscale este strâns legată de principiul proporţionalităţii şi cel al echităţii, urmărindu-se o distribuire a obligaţiilor ce tinde la o egalitate de rezultat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51, art. 52 alin. (3) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluţiile legislative criticate au fost preluate de actul abrogator în cuprinsul art. 257, art. 258 alin. (3) şi art. 259 alin. (7), texte de lege ce au următoarea redactare:– Art. 257: "(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: … a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; … b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar; … c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); … d) indemnizaţiilor de şomaj; … e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar; … f) veniturilor realizate din pensii. … (3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri. … (4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară. … (5) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (4) se plătesc după cum urmează: … a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f); … b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi la alin. (4); … c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi e). … (6) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare. … (7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi e). … (8) Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale."; … – Art. 258 alin. (3): "Nerespectarea prevederilor art. 257 alin. (1) duce la diminuarea pachetului de servicii de bază, potrivit prevederilor art. 220. Diminuarea pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei.";– Art. 259 alin. (7): "Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să achite contribuţia legală lunară pe ultimii 5 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, sau de la data ultimei plăţi a contribuţiei, respectiv de la data când plata contribuţiei era obligatorie dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere."În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 22 alin. (1) referitor la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 47 referitor la nivelul de trai şi ale art. 56 privind contribuţiile financiare.Curtea, analizând modul în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 din Legea nr. 95/2006 în prezenta cauză, constată că autorul acesteia propune, de fapt, o altă interpretare a textului de lege criticat, precum şi modificarea acestei reglementări. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, o asemenea solicitare excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 258 alin. (3) şi art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, Curtea, având în vedere că obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate îl constituie contestaţia la executare a contribuţiei la fondul de asigurări sociale în raport cu veniturile realizate, constată că dispoziţiile de lege criticate, care privesc diminuarea pachetului de servicii de bază şi obligaţia plăţii contribuţiei pe o perioadă anterioară pentru a dobândi calitatea de asigurat, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257, art. 258 alin. (3) şi art. 259 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Rodica Abrudan în Dosarul nr. 10.136/2005 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește