DECIZIE nr. 469 din 20 septembrie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi e) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mureş. Aceste cauze au fost înregistrate la Curtea Constituţională sub nr. 250D/2005 şi nr. 281D/2005 şi au fost conexate în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică din 13 septembrie 2005, conform încheierii din acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la 20 septembrie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 26 ianuarie 2005 şi 24 februarie 2005, pronunţate în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj şi în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mureş, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd., şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi e) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de reorganizare judiciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53, 135, ale art. 136 alin. (5), precum şi celor ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.F. Hoffmann – La Roche Ltd. susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie "posibilitatea unor persoane private (administratori judiciari, creditori, titulari de creanţe subordonate, asociaţi/acţionari) să decidă, cu aprobarea judecătorului-sindic, privarea de proprietate a unui creditor chirografar, în mod discriminatoriu, faţă de alţi creditori chirografari, aceasta cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste persoane private (creditorii cu creanţe garantate, creditorii cu rang preferenţial) nu justifică nici un interes propriu de apărat". Se arată că dispoziţiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, care prevăd posibilitatea ca prin planul de reorganizare să se desemneze o categorie separată de creanţe, compusă numai din creanţe chirografare având o valoare redusă, „lasă, atât celui care elaborează planul de reorganizare […], cât şi judecătorului-sindic, o posibilitate nelimitată de apreciere în privinţa «valorii reduse» a creanţei chirografare”. Totodată, se susţine că „pentru aceste creanţe chirografare, Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferenţiat faţă de celelalte creanţe tot chirografare, mergând până acolo că celelalte creanţe chirografare vor fi satisfăcute integral, în timp ce pentru creanţele incluse în categoria separată se prevede acoperirea lor în foarte mică măsură”. În consecinţă, F. Hoffmann – la Roche Ltd. apreciază că instituirea „unor posibilităţi de discriminare între diferitele creanţe chirografare comerciale reprezintă o încălcare a prevederilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea unui drept (în speţă, restrângerea dreptului de creanţă, asimilat în practică de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu un drept de proprietate)”, precum şi a celor ale art. 135 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.Totodată, se mai susţine că dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt neconstituţionale, din moment ce acestea prevăd „posibilitatea creării de discriminări între creditori şi chiar între aceleaşi tipuri de creditori, inclusiv posibilitatea ca unii dintre aceştia să nu mai primească nimic […], aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nici un criteriu legal pe baza căruia să se stabilească modalitatea de apreciere şi întinderea acestei restrângeri a unui drept”. În consecinţă, se apreciază că sunt încălcate prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, prin restrângerea, în mod nejustificat, a dreptului de proprietate privată.În argumentarea criticii de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 95 alin. (1) şi ale art. 99 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995, F. Hoffmann – La Roche Ltd. susţine că prin acest text de lege „se oferă posibilitatea constituirii în mod artificial de categorii de creanţe defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie în adunarea creditorilor şi în aprobarea unui plan de reorganizare”, iar alte categorii privilegiate de creditori, cum sunt cei bugetari şi salariaţii, „ajung să decidă asupra dreptului de proprietate al creditorilor chirografari […] prin exercitarea unui drept de vot separat, în cadrul categoriilor de creanţe aferente fiecăruia dintre creditori, aprobându-se un plan de reorganizare ce modifică semnificativ drepturile de creanţă ale creditorilor chirografari”. În consecinţă, se ajunge la „privarea de proprietate în tot sau în parte a creditorilor chirografari”, precum şi la crearea „premiselor restrângerii până la dispariţie a dreptului de proprietate”, ceea ce este de natură a încălca prevederile art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie. Totodată, datorită faptului că „legea nu dă efect principiului interesului şi majorităţii în luarea unei decizii cu caracter economic”, se încalcă şi principiile enunţate de textul art. 135 alin. (1) din Constituţie.F. Hoffmann – La Roche Ltd. arată că prevederile art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 impun un tratament abuziv şi discriminatoriu, având în vedere că „o categorie de creditori poate, prin votul său negativ, să priveze total de proprietate creditorii având creanţe de rang inferior”, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, se consideră că această reglementare încalcă şi prevederile art. 53 din Constituţie, „restrângerea dreptului de proprietate al creditorilor cu creanţe de rang inferior mergând, în acest caz, până la dispariţia dreptului”.În motivarea excepţiei ridicate Raiffeisen Bank – S.A. consideră că "înlăturarea dreptului de creanţă printr-un asemenea plan de reorganizare are drept efect corelativ stingerea datoriei comerciantului debitor faţă de care se aplică planul de reorganizare. În acest fel se favorizează în mod nelegitim un participant la circuitul comercial, fiind vătămaţi tocmai aceia care şi-au respectat obligaţiile faţă de debitor. Prin această favorizare se încalcă şi principiul liberei concurenţe, căci orice participant la viaţa economică, ştiind că oricum poate fi exonerat de plată datoriilor, nu va mai fi constrâns să-şi execute obligaţiile la timp. Or, respectarea obligaţiilor asumate de comercianţi este o cerinţă intrinsecă a regulilor unei economii de piaţă şi a concurenţei loiale".Totodată, se apreciază că, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, „în caz de eşec al reorganizării şi declanşării falimentului, creditorii îşi văd reduse creanţele la nivelul prevăzut în planul de reorganizare, fără posibilitatea (nici măcar teoretică) de a mai putea obţine vreodată satisfacerea creanţei iniţiale”, ceea ce este de natură a încălca prevederile art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.Tribunalul Comercial Cluj şi Tribunalul Comercial Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se arată că "normele juridice inserate în Legea nr. 64/1995 au caracter de ordine publică, finalitatea textelor legale pe care aceasta le cuprinde reprezentând ocrotirea unui interes general, public”, iar procedura prevăzută de acest act normativ urmăreşte „crearea unui climat economic propice, bazat pe liberă iniţiativă şi protecţia concurenţei loiale, ce presupune, nu în ultimul rând, îndepărtarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce săvârşesc acte de natură comercială şi care se dovedesc insolvabile, reprezentând un risc pentru stabilitatea economică”. Totodată, „scopul principal al procedurii reorganizării, spre care trebuie direcţionată procedura ori de câte ori există o şansă efectivă de redresare, este menţinerea societăţii debitoare, pe baza unui plan de reorganizare, care poate să impună restructurări de activităţi şi de personal, cu condiţia ca întreprinderea să fie viabilă”.Se arată că dispoziţiile art. 93 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 „nu creează premisele unei interpretări şi aplicări prin care să se încalce dreptul de proprietate constituţional garantat câtă vreme desemnarea unei categorii separate de creanţe chirografare având o valoare redusă, pentru a fi considerată adecvată, trebuie să se înscrie în seria de măsuri concordante cu interesele creditorilor şi cu ordinea publică” şi câtă vreme există un tratament corect şi echitabil pentru categoriile defavorizate de creanţe care resping planul de reorganizare. Totodată, se arată că hotărârea creării unei categorii de creditori chirografari având creanţe cu valoare redusă se fundamentează pe „aprecierea unei situaţii de fapt, ce ţine de interpretarea şi aplicarea legii, nefiind unica situaţie în care evaluarea unei chestiuni de fapt să fie lăsată la «înţelepciunea» magistratului chemat să soluţioneze pricina”.Totodată, se consideră că "instrumentele procesuale puse la dispoziţia participanţilor la procedură şi criteriile clare pe care trebuie să se fundamenteze o hotărâre de încuviinţare în principiu a unui plan de reorganizare şi de confirmare a acestuia" sunt de natură a da expresie chiar textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia.Se apreciază că dispoziţiile art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, „întrucât un tratament corect şi echitabil al creanţelor defavorizate presupune ca nici una din categoriile care resping planul [de reorganizare] să nu primească mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului”. Totodată, se arată că „riscul insolvabilităţii este suportat doar de acei creditori nediligenţi ce nu şi-au luat măsuri de […] conservare a dreptului lor de creanţă prin constituirea de garanţii personale şi reale”. În consecinţă, se justifică instituirea unei diferenţe de tratament între diferitele categorii de creanţe. În opinia instanţelor, „în privinţa creditorilor chirografari, din perspectiva declanşării falimentului, nu există diferenţă de tratament juridic, câtă vreme un tratament corect şi echitabil presupune în caz de defavorizare ca aceştia să nu primească mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului”.De asemenea, se consideră că prevederile art. 99 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 64/1995 sunt constituţionale, „întrucât votarea pe categorii de creanţe realizează o punere în practică a politicii legiuitorului de protecţie specială a unor anumite categorii de titulari de creanţă, cum ar fi, de pildă, cele izvorâte din contracte de muncă sau obligaţii de întreţinere, care, datorită cuantumului de obicei scăzut, s-ar afla în pericol de a fi dezavantajate în ipoteza includerii acestora în categoria creanţelor chirografare generale”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, având în vedere că "dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală vizează, deopotrivă, pe toţi agenţii economici, atât pe debitori, ale căror datorii trebuie executate în condiţiile legii, cât şi pe creditori, faţă de care se impune crearea condiţiilor corespunzătoare pentru recuperarea creanţelor".De asemenea, în punctul de vedere prezentat, Avocatul Poporului arată că actul normativ în care se găsesc prevederile legale criticate se înscrie "în reglementările menite să asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti libertatea comerţului, concurenţa loială şi condiţiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Pe de altă parte, se susţine că "dispoziţiile legale indicate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale".Guvernul şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (1), ale art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4), (5) şi (9), ale art. 100 alin. (1) şi (2) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 93 alin. (1): "În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din creanţe chirografare având o valoare redusă, valoare pe care judecătorul-sindic o consideră adecvată.";– Art. 94 alin. (1): "Respectând prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea să:a) defavorizeze orice categorie de creanţe chirografare sau garantate; … b) menţină sau să denunţe, în condiţiile art. 67-74, orice contract la care debitorul este parte; … c) prevadă realizarea unei tranzacţii cu privire la creanţele debitorului faţă de terţi; … d) prevadă vânzarea totală sau parţială a bunurilor din averea debitorului şi distribuirea sumelor de bani obţinute către creditori; … e) modifice drepturile titularilor de creanţe garantate sau chirografare ori să lase nemodificate drepturile aferente oricărei categorii de creanţe."; … – Art. 95 alin. (1): "Se prezumă că o categorie de creanţe este defavorizată de plan dacă, pentru oricare dintre creanţele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de realizare a acesteia.";– Art. 99 alin. (4), (5) şi (9): "(4) Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.(5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat: … a) fiecare creanţă garantată care depăşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului; … b) toate celelalte creanţe garantate; … c) creanţele menţionate la art. 122 pct. 3; … d) creanţele menţionate la art. 122 pct. 4; … e) creanţele menţionate la art. 122 pct. 5; … f) creanţele creditorilor chirografari. […] … (9) În cazul în care planul prevede că, pentru creanţele dintr-o anumită categorie, nu se va primi nimic, se consideră că acestea au respins planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective."; … – Art. 100 alin. (1) şi (2): "(1) La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:A. cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 99 alin. (5) acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;B. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;C. fiecare creanţă care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.(2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: … a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; … b) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; … c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un membru, asociat, acţionar sau categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ordinea de prioritate prevăzută la art. 122, nu primeşte nimic. Se consideră că membrii, asociaţii sau acţionarii nu primesc nimic şi în cazul în care planul prevede că aceştia vor primi o valoare cel mult egală cu o nouă contribuţie financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil şi nesupusă vreunei alte condiţii decât cea a confirmării planului."; … – Art. 101 alin. (1): "Când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului."Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a fost modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005; prin pct. 9 şi 14 ale articolului unic din Legea nr. 249/2005 au fost abrogate expres art. 93 alin. (1) şi art. 100 din Legea nr. 64/1995, noile reglementări nepreluând în nici un mod soluţia legislativă anterioară. Totodată, Curtea observă că prin pct. 13 al articolului unic din Legea nr. 249/2005 a fost abrogat art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995, însă noua reglementare a art. 99 alin. (2) din lege, deşi a păstrat principiul votului separat pe categorii de creditori, nu a preluat şi categoriile de creanţe, astfel cum erau prevăzute de art. 99 alin. (5) din lege. În actuala formulare, art. 99 alin. (2) are următorul cuprins: „(2) Următoarele categorii de creditori vor vota separat:a) creditorii titulari de creanţe garantate; … b) creditorii bugetari; … c) creditorii chirografari. … Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creditori dacă titularii majorităţii creanţelor din acea categorie votează în favoarea planului."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53, 135 şi ale art 136 alin. (5). Deşi autorul excepţiei invocă în susţinerea excepţiei ridicate, în mod formal, întreg textul art. 44 alin. (1) şi art. 135 din Constituţie, este de observat că, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, acesta se referă doar la teza întâi a art. 44 alin. (2) din Constituţie, respectiv numai la alin. (1) şi alin. (2) lit. a) ale art. 135 din Constituţie. Textele constituţionale invocate au următorul cuprins:– Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; […]."; … – Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Totodată, sunt invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având următorul cuprins:"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Autorii excepţiei consideră, în esenţă, că prevederile legale criticate instituie posibilitatea privării de proprietate, în mod discriminatoriu, a unui creditor chirografar faţă de alţi creditori chirografari, întrucât "o categorie de creditori poate, prin votul său negativ, să priveze total de proprietate creditorii având creanţe de rang inferior", ceea ce este de natură a încălca dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acelaşi sens se apreciază şi în ceea ce priveşte categoria creanţelor chirografare având o valoare redusă, întrucât "Legea nr. 64/1995 permite crearea unui regim juridic diferenţiat faţă de celelalte creanţe tot chirografare, mergând până acolo că celelalte creanţe chirografare vor fi satisfăcute integral, în timp ce pentru creanţele incluse în categoria separată se prevede acoperirea lor în foarte mică măsură”. Totodată, se consideră că, „în caz de eşec al reorganizării şi declanşării falimentului, creditorii îşi văd reduse creanţele la nivelul prevăzut în planul de reorganizare, fără posibilitatea (nici măcar teoretică) de a mai putea obţine vreodată satisfacerea creanţei iniţiale”, ceea ce duce la încălcarea aceloraşi prevederi constituţionale invocate.I. Curtea constată că textele art. 93 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 au fost abrogate expres, ulterior sesizării Curţii, prin Legea nr. 249/2005, astfel încât, potrivit art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acestea a devenit inadmisibilă.Totodată, Curtea reţine că neconstituţionalitatea prevederilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a fost invocată în ideea că acestea „oferă posibilitatea constituirii în mod artificial de categorii de creanţe defavorizate, cu impact asupra dreptului de decizie în adunarea creditorilor şi în aprobarea unui plan de reorganizare”. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate nu priveşte faptul că fiecare categorie de creanţă votează separat, aşa cum prevede şi textul actual în vigoare, ci se referă la existenţa „artificială” a mai multor categorii de creanţă. În prezent, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 249/2005 în sensul sugerat şi de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, există numai trei categorii de creditori, şi anume cei cu creanţe garantate, cei bugetari şi cei chirografari. Astfel, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a rămas fără obiect.Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 a devenit inadmisibilă, reglementarea în cauză fiind abrogată expres în temeiul articolului unic pct. 13 din Legea nr. 64/1995, iar soluţia legislativă criticată nu a fost preluată de noua reglementare, cu conţinutul criticat prin excepţie.II. Curtea reţine că, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, „scopul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului este, potrivit art. 2 din aceeaşi lege, republicată, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului în încetare de plăţi, fie prin reorganizarea întreprinderii şi activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului reglementată de Legea nr. 64/1995 este una specială, prin care nu se urmăreşte, ca în dreptul comun, stabilirea existenţei unui drept de creanţă şi a obligaţiei corelative de plată, ci executarea unor creanţe certe, lichide şi exigibile faţă de un debitor care nu numai că nu-şi îndeplineşte de bunăvoie obligaţia de plată, ci se află, timp de cel puţin 30 de zile, în încetare de plată, deci în stare de insolvenţă”.Curtea observă că dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 prevăd aplicarea unor măsuri care pot fi luate în condiţiile unei aprecieri de fapt făcute atât de cei ce propun planul de reorganizare, cât şi de judecătorul-sindic, care decide în ultimă instanţă. Având în vedere că procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 este una specială, Curtea reţine că dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi ale art. 95 alin. (1) din lege trebuie interpretate în conformitate cu finalitatea procedurii reorganizării judiciare, textele criticate cuprinzând măsuri concrete care asigură atât îndestularea creditorilor în raport cu mijloacele existente, cât şi redresarea debitorului supus acestei proceduri. În legătură cu critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 99 alin. (4) şi (9) din lege, Curtea constată că fiecare titular al unei creanţe este îndreptăţit să voteze în cadrul categoriei de creanţe în care se încadrează, de voturile acestora depinzând votul categoriei respective; în cazul în care, însă, pentru creanţele dintr-o anumită categorie nu se va primi nimic, legiuitorul a prezumat, cum era şi firesc de altfel, că această categorie a respins planul.Curtea reţine că recuperarea doar parţială sau deloc a creanţelor unor categorii de creditori de datorează în exclusivitate situaţiei economice a debitorului aflat în stare de insolvenţă şi nu reglementărilor legale criticate, care nu prevăd decât măsuri menite să asigure acoperirea pasivului debitorului, definită, prin dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, ca fiind „acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile”, în condiţiile continuării activităţii acestuia, ceea ce nu înseamnă în mod necesar plata integrală a datoriilor debitorului. Astfel, riscul insolvabilităţii este suportat de acei creditori nediligenţi ce nu şi-au constituit măsuri de conservare a dreptului lor de creanţă prin instituirea de garanţii personale şi reale. În consecinţă, Curtea reţine că acest fapt nu echivalează cu o încălcare a dreptului de proprietate al creditorilor implicaţi în procedura de reorganizare judiciară.Textul art. 101 alin. (1) din lege prevede consecinţele intrării în vigoare a planului de reorganizare şi nu cuprinde, în sine, vreo măsură de natură a contraveni prevederilor constituţionale invocate.În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, nepunându-se problema restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Totodată, Curtea reţine că nu se poate susţine încălcarea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Dimpotrivă, reglementarea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 este o concretizare, la nivelul legii, a îndeplinirii obligaţiei ce revine statului, potrivit prevederilor art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, ceea ce presupune, astfel cum se arată în opinia instanţei de judecată, şi îndepărtarea din mediul de afaceri a acelor subiecte de drept ce săvârşesc acte de natură comercială şi care se dovedesc insolvabile, reprezentând un risc pentru stabilitatea economică.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 93 alin. (1), ale art. 99 alin. (5) şi ale art. 100 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1), ale art. 95 alin. (1), ale art. 99 alin. (4) şi (9) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de F. Hoffmann – La Roche Ltd. în Dosarul nr. 280/2004 al Tribunalului Comercial Cluj, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi e) şi ale art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Raiffeisen Bank – S.A. în Dosarul nr. 4.781/2004 al Tribunalului Comercial Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește